FALSA IDENTITATE ( publicata)

CAPITOLUL 45

  Ajunsă în camera ei Joanna privea sfârşită şi cu ochii în lacrimi pe fereastră. Sosise timpul să se întoarcă la viaţa ei adevărată şi, ca o ironie ,nu era nerăbdătoare să facă lucrul acesta. Se întreba în gând dacă nu cumva Nicholas era cauza acestui sentiment imprevizibil. Era încordată la maxim, toţi muşchii o dureau, iar sângele îi pulsa frenetic prin vene. Ochii i se înceţoşau acoperindu-se de un văl negru. Durerea deveni insuportabilă şi atât de apăsătoare, încât îşi lăsă sentimentele să o ia complet razna, întrebându-se dacă este bine sau rău. Cu toate că era conştientă că trebuia să li se opună, îi era oarecum dificil, deoarece întregul corp îi trimitea cu totul şi cu totul alt mesaj.Se scutură cu putere spunându-şi că va fi alt om după ce va face unduş rece. Dădu drumul la duş şi se depărtă ca să se dezbrace. Se apropie cu prudenţă, vârî vârful piciorului în apă, după care îl scoase repede,zgribulindu-se. Apa era rece ca gheaţa. Primul impuls fu să o mai încălzească, dar ea nu era persoana care să renunţe atât de uşor. Se apropie hotărâtă, reţinându-şi respiraţia în timp ce jetul de apă rece îi cădea pe umeri, prelingându-se pe corp la vale. Câteva clipe mai târziu,cu pielea de găină şi corpul răcorit până în cel mai adânc ungher, scoase un adânc suspin de satisfacţie. Acum înţelegea adevărata semnificaţie bărbătească, atunci când se pomenea de duşul rece.

 Spre surpriza ei, duşul o mai linişti şi avea impresia că revenise în propriul trup. Simţurile îi fură invadate de o binecuvântată stare de bine,ca prin farmec oboseala deveni mai palidă şi timp de o clipă se gândi să tragă un pui de somn. Întinse mâna după un prosop, se şterse şi porn ispre dormitor. După ce îşi puse cămaşa lui Nicholas pe ea, se aruncă înpat, lăsându-se purtată de visare, refuzând să se mai gândească la orice altceva.

 Când se trezi avea încă inima grea şi nu ştia dacă era din cauza felului ciudat cum se purta Nicholas cu ea sau dacă era din cauză că peste câteva ore avea să părăsească această casă şi pe cei ce locuiau în ea. Găsi o rochie încântătoare pe scaun şi ştiu că Elly o pregătise special anume pentru ea. Era rochia pe care Ross şi Will o cumpăraseră. Se dădu jos din pat, mai făcu un duş, dar de data aceasta fierbinte, după dupa care incepu sa se imbace. 

Jumatate de ora mai tarziu un cocănit discret în uşă o făcu să meargă calmă să deschidă. După felul cum bătuse era sigură că nu putea fi Nicholas. Cu un fluierat admirativ, Ross îşi făcu intrarea în cameră, lăsând uşa deschisă în urma sa. Un zâmbet strălucea pe chipul lui sincer când privi rochia ivorie copleşitor de elegantă şi fină, ce era croită parcă special să se muleze pe formele ei perfecte. Decolteul adânc scotea în evidenţă plinătatea sânilor şi perfecţiunea pielii, după care se prelungea la spate cu un altul şi mai adânc, lăsând să se vadă mai mult de jumătate din spatele ei catifelat. O tăietură cobora într-o parte pe picior până la glezne, făcând să îi iasă piciorul în toată splendoarea lui atunci când păşea asemenea unei regine.

 Simţind încântarea cu care o contempla bărbatul, ea îşi muşcă stânjenită buza de jos.

 - Este exagerat de nepreţuită pentru...

 - Eşti superbă, o întrerupse Ross galant. Eram sigur că rochia ţi se potriveşte ca o mănuşă.

- Este minunată, dar...  

  -Scumpete, n-am văzut ceva mai frumos în toată viaţa mea. Eşti fantastică şi nu rochia este minunată, tu o faci să pară minunată, adăugă el îmbrăţişând-o uşor.

 Când văzu roşeaţa de plăcere ce apăru în obrajii ei, Ross o sărută încet pe frunte, îi strânse mâinile într-ale lui şi făcu un pas înapoi,studiind-o din nou.

 Îşi lăsase părul desfăcut, revărsat ca un apus de soare roşu peste umeri. Simplitatea şi frumuseţea inocentă contrastau cu rochia sofisticată şi sexy.

 - Teamă mi-e că absolut toţi bărbaţii vor fi victime sigure ale frumuseţii tale.

Mişcată de atenţia lui, Joanna îi zâmbi timid.

 - O să fie bine, o asigură el.

 Ştia că el încerca să-i ridice moralul şi încrederea în ea, dar mai ales încerca să anuleze efectul umilitoarelor cuvinte ale lui Nicholas

.- Îţi mulţumesc, aveam nevoie, şopti ea cu vocea gâtuită.

 - Joanna, îmi pare sincer rău pentru ieşirea lui Nicholas...

 - Nu face nimic, nu a fost nimic ce eu să nu pot fi în stare să suport.

 - Încetează să mai găseşti argumente inutile. Nick este un idiot şi un...

 - Nu, spuse ea ridicând mâna pentru mai multă convingere. Ştiam de la bun început în ce mă bag... nu am dreptul să mă simt umilită, iar în ceea ce-l priveşte pe Nicholas, cred că eşti totuşi prea aspru cu el. Nu este vina lui că a devenit sarcastic sau sceptic, aminteşte-ţi că nu a avut o viaţă uşoară. Şi nu în ultimul rând, cine sunt eu.

 Bărbatul o privea perplex.

- Al naibii să fiu dacă nu încerci să faci din Nicholas o victimă .Inima ta este foarte mare dacă poate să cuprindă atâta bunătate în ea, spuse Ross cu simplitate şi candoare. Am totuşi o întrebare, cine eşti tu cu adevărat?

 Fata păli vizibil şi făcu un pas înapoi înfiorată. Din pragul uşii, Nicholas se retrase brusc şi se întoarse să plece, masându-şi ceafa tensionat. Auzise destul din discuţia celor doi pentru a se simţi îngreţoşat de felul cum se purtase cu Joanna. Numai mândria prostească îl împiedica să se ducă la ea şi să-i ceară iertare, după care să o oblige să se culce cu el pentru a scăpa de obsesia chinuitoare ce pusese stăpânire pe el.  

  O mişcare îi atrase atenţia Joannei, făcând-o să privească spre uşă.Putea să jure că prinsese umbra lui Nicholas.

 - Nu-mi distrage atenţia, scumpete, nu ţine.

 Joanna îl auzi, dar era preocupată să studieze umbra ce părea că fusese în uşă.

 - Pe toţi sfinţii, răspunde-mi!

 Joanna se întoarse cu faţa la el, privindu-l cu reproş.

 - Nu te mai răţoi şi, ca să-ţi răspund, cred că nu mai are nici o importanţă acum cine sunt sau nu sunt. Ştii, uneori adevărul doare al naibii de mult.

 Surprins de eschivarea ei subtilă, Ross o privi drept în ochi.

 - Ca o ironie, recunosc adevărul sau persoana care încearcă voit să- l evite. Dar ai dreptate, are importanţă prea puţin cine eşti, important este ce eşti şi de aceea te rog în această seară să fii tu însăţi, nu-l lăsa pe Nicholas să te tulbure. La fel ca tine, el încearcă să fugă de adevăr.