FALSA IDENTITATE ( publicata)

Capitolul 8

        Will si Ross crezusera ca aveau de indeplinit o misiune imposibila dar, spre surprinderea lor, eleva lor era extrm de constiincioasa si, contrar primei impresii, avea mai mult bun simt decat multi dintre cunoscutii lor. Erau convinsi cu desavarsire ca era o fata deosebita  si ingrozitor de nepotrivita pentru a fi o femeie usoara. Era draguta cu toti cei cu care venea in contact si prea blajina pentru ,, secolul vitezei". Avea o scanteie de bunatate, deosebita, ce o facea sa se remarce fata de ceilalti. Vitalitatea ei sincera, spontana, dar si spiritul ei natural ii cucerisera pe loc pe cei doi barbati, care facusera eforturi supraomenesti pentru ei ca sa o invete cat mai multe pe eleva lor adorabila.  Apropierea ce se inradacina intre ei continua sa-i lege intr-o prietenie sincera, transformand relatia lor intr-un trio perfect, bazat pe discutii si povesti impartasite cu drag.
          In tot acest timp Nicolas statuse cat mai departe de ei, fiind plecat cu afaceri mai in toate zilele.
          Joannei ii convenea de minune aceasta situatie, dar era constienta ca asta o impiedica sa-l cunoasca sau sa-si faca o parere proprie despre el. In definitiv era prima saptamana si se simtea indreptatita sa se simta libera sau in largul sau. Avea destul timp pentru a-l cunoaste pe Nicholas. Era sigura ca saptamana ce urma sa o petreaca cu el era de ajuns si, in plus, adora compania lui Ross si a lui Will. Ii considera sau si-i imagina ca pe fratii pe care nu avesese norocul sa-i aiba.
           Era ultima seara din saptamana petrecuta cu Ross si Will, de aceea ea hotarase sa-i rasfete cu o prajitura facuta de ea, in cinstea lor si in semn de apreciere.
           Intindea foaia de prajitura in timp ce Will statea alaturi de ea, rezemat de spatarul scaunului din bucatarie, admirand priceperea cu care ea manuia sucitorul de foi, si fura din cand in cand fructele stropite din abundenta cu coniac si rom.
            - Will, ii atrase ea atentia cand acesta mai lua o zmeura si o baga in gura, lingandu-si degetele de dulceata aromata, daca nu incetezi o sa ramanem fara fructe pentru prajitura.
           Cu ochii sclipind, asemenea unui copil nastrusnic prins in flagrant, Will raspunse:
            - Nu ma pot abtine, sunt un deliciu.
            - Ce anume numesti tu un deliciu?, se auzi glasul lui Ross, care tocmai intrase in bucatarie.
           Ramase uitandu-se la ea, lasandu-si privirea albastra sa treaca peste umerii ei. Parul ei era strans lejer, intr-o coada de cal, un sort alb era legat in talie, sa-i protejeze rochia, iar nasul ii era pudrat cu faina.
           -  Sa nu indraznesti sa razi de mine, ameninta ea, aratandu-i amuzata sucitorul murdar de coca.
          Abtinandu-se sa nu chicoteasca, se apropie de ea.
           - Dumnezeule Mare, Joanna, arati atat de casnica, incat mi-e greu sa cred ca esti adevarata.
           - Ciupeste-ma sa te convingi , ii intinse mana vesela Joanna.
           Ross se apropie inca un pas si ii sterse nasul plin de faina.
            - Stii... daca stau bine sa ma gandesc, ar trebui sa te mariti cu mine, glumi Ross.
            - Ai grija, cu asa ceva nu se glumeste niciodata. S-ar putea intr-o zi sa te trezesti cu o nevasta pe cap doar pentru ca ai cerut-o in gluma, ii raspunse ea cu ochii sclipitori.
            - Nu tine, prietene, interveni Will, eu am fost primul care m-am gandit la asta, si numai pentru a ma lasa sa fur cateva fructe amarate, termina strambandu-se el.
             - In regula baieti, promit sa va gatesc din cand in cand, fara a mai fi nevoiti sa ma cereti de nevasta.
            Amandoi barbatii privira unul la altul, dupa care se uitara atenti in ochii ei.
             - Serios? Stii sa gatesti si altceva?... adica si mancare? intreba Will.
             Joanna dadu scurt din cap.
             - Sti sa faci si alte feluri de prajituri? se auzi vocea mirata a lui Ross.
             - Desigur prajiturile sunt specialitatea mea, raspunse ea cu ochii radiind de veselie.
             - Iisuse  Cristoase, Joanna, te rugam marita-te cu noi, spusera barbatii la unison. Te imploram, accepta!
            Joanna izbucni in ras.
             - Sunteti atat de deliciosi, incat s-ar putea s-o iau in serios.
             - Pe bune?
            - Terminati cu glumele, baieti.
            Un timp bucataria se insufleti cu rasul vesel al celor trei.  Cateva ore mai tarziu Joanna, Ross si Will stateau pe jos,  cu picioarele incrucisate, pe covorul din sufragerie. Farfuria de prajituri se afla in mijloc, iar ei aveau cate un pahar de sampanie in mana si povesteau de zor despre peripetiile din tineretea lor. Povestea prieteniei lor cu Nicholas o captivase pe Joanna si nu observa cand paharul ei era umplut de fiecare data cand il umpleau si pe al lor.
              Erau de un an de zile la Eton, cand a fost adus un baietel de zece ani, cu nefericirea intiparita adanc pe chip. Fara sa-si dea seama, Joanna scoase un oftat puternic.
              - Baiatul intelegea bine ce se vorbea in jurul lui, spuse adancit in amintiri Ross, dar nu scotea nici un cuvant. Intuia ca ceilalti il dispretuiau. Baietii rautaciosi frustrati ai nobilimii engleze nu-l vedeau cu ochi buni pe Nicholas. Chiar si noi la inceput am crezut ca este un pusti rasfatat, care refuza sa vorbeasca si sa ne priveasca in ochi, pentru ca nu eram la nivelul lui.
                - Se furisa de noi de fiecare data cand se schimba, dar intr-o seara am inteles de ce. Abia atunci am inteles ca de viata lui ingrozitoare voia sa scape, nu de noi. Will privea in gol cazut in melancolie.
                - De ce? Intreba ea intrigata.
                - Spatele lui era vanat, nu, era tot numai o rana.
               Joanna nu se putu abtine si scoase un icnet ascutit, ducandu-si mana la gura.
                - Dar era numai un baietel, spuse ea.
                - Da, recunoscu Ross, un baietel care era pus la punct cu ajutorul biciului.
                Joanna impartasea credinta ca violenta nu trebuie sa constitue o obtiune pentru nimeni, pentru nici o persoana care dadea dovada macar de minima constiinta.
               - Cine era animalul care il batuse?
               - Tatal sau, spuse calm Ross, il ura si-l dispretuia, invinuindu-l de moartea mamei sale. A fost atat de convingator, incat Nicholas ajunsese sa creada si el insusi acest lucru. Se simtea diferit si chiar credea ca este un rau pentru ceilalti din jur.
               - Atunci am inteles ca baietelul singuratic cu ochi cenusii si goi avea nevoie de prieteni, adica de noi, adauga Will. Si astfel Nicholas in scoala pe care o considerase o pedeapsa, descoperise speranta si prietenia adevarata.
              - Majoritatea vacantelor Nicholas si le petrecea cu noi, astfel am devenit de nedespartit. Au urmat ani frumosi atat pentru Nicholas, cat si pentru noi.
             - S-a imbunatatit vreodata relatia lui cu tatal sau? intreba ea cu ochii lucind din cauza lacrimilor retinute.
             - Niciodata, raspunse scurt Will.
             - Inainte de moartea sa, tatal lui Nicholas a avut grija ca averea sa sa fie cheltuita, iar putinul care mai ramasese sa-l doneze diferitelor asociatii caritabile.
             - Dar ... Nick... este foarte bogat, sopti Joanna sufocata de suspin.
            - Era atat de mandru, incat chiar daca ar fi mostenit ceva de la tatal lui, nu s-ar fi atins de bani. Tot ce a realizat este numai rodul muncii lui. Uneori credem ca ura tatalui sau  nu a facut decat sa-l ambitioneze si sa scoata la suprafata cea mai buna parte din el. La Cambridge era cel mai bun. Era dornic sa invete absolut tot ce se putea invata. Cu un zambet stramb Ross continua. Ne-a pierdut pe drum cand s-a inscris la Harvard.
            - Si eu care credeam ca este... superficial...
           Barbatii o privira uimiti.
           - De unde?
           - Din ziare. Joanna se inrosi, uitase pentru o clipa cine era, ce rol juca. Stiu si eu sa citesc, zambi ea, si am auzit varbindu-se despre el la televizor.
            - Iubito, niciodata sa nu dai crezare prostiilor ce se scriu in ziare despre oameni. Nu sunt buni decat sa defaimeze.  Joanna era prea ametita ca sa rumege aceasta informatie.
            Tarziu, in miez de noapte, Nicholas deschidea usa casei sale. Galagia si rasetele colorate il oprira cateva clipe pe loc. Era vreo petrecere la el acasa si el nu stia? Fir-ar, isi spuse el in gand, n-avea chef de asa ceva.  Deschise usa sufrageriei si ramase inmarmurit. In mijlocul camerei, pe covor, se aflau doua farfurii cu ceva ramasite din ceea ce parea ca au fost prajituri. Trei sticle de sampanie zaceau aruncate pe jos, iar a patra parea a fi pe jumatate. Ross si Will radeau cu atata pofta, incat aveau lacrimi in ochi, iar Joanna se stramba si dadea din maini de parca ar fi alungat o insecta insistenta.
           - Nick, articula cu greu Ross, vi...vino, hai aici langa noi.
          - Ce se intampla cu voi?  spuse Nicholas ascunzandu-si dezamagirea.
          - Jo... Joanna a gatit pentru noi. Prajituri. Vrei si tu?
          Will ridica farfuria aproape goala spre Nicholas.  Nicholas se apropie, uitandu-se chioras de la unul la altul.
          - Nu te stramba, avem si pentru tine, izbucni in ras Ross.
          - Este fantastica, stie sa faca mult mai multe...
          - Nu ma indoiesc, il intrerupse Nicholas pe Will, uitandu-se cu subinteles in ochii Joannei.
          - O, do... dom... perfectiune... e... este... ne... negru de suparare, sughita Joanna. Si... si... si ce privire rece..., ai... ai grija ca ne transformi in ghetari.
           Will si Ross izbucnira in ras.
            - Esti beata! Nicholas se dadu un pas inapoi, surprins.
           - Ce fer... fermecator! In vi... viata mea nu m-am imbatat.
           - Mda, cum sa nu, mormai Nicholas. Cu un zambet larg, molipsitor, Joanna ridica paharul de sampanie, aproape gol,  spre el.
            - B ... bea cu noi, este o ocazie speciala .
            - De ce? Nicholas era nedumerit.
            - Am p... am p.... am primit doua cereri in ca... in ca... in casatorie, zambi ea dragalas.
            Nicolas se uita la cei doi barbati.
            - Ce dracu' vrea sa zica asta?
            - Zice ca vreau sa o iau de nevasta. Ross radea cu gura pana la urechi.
            - Fals. Mai ... mai intai eu, interveni Will.
            - Buna poanta, nimic de zis, murmura Nicholas, rasucindu-se spre Joanna.
            Joanna zambi cu sfiala.
            - Vrei si tu?
            - Ce sa vreau?, intreba Nicholas.
            - Sa te... sa te insori cu mi... cu mine.
            Nicholas o privea ca si tampit, cu o expresie rece in ochi.
            - Stiu sa... sa... gatesc, sa fac, sa fac pra... prajituri, dar stai lin... stai linistit. Nici... nici moarta nu m-as marita cu tine.
          Nicholas o masura o clipa, si pentru o secunda ochii i se luminara amuzati, ca apoi sa devina aroganti si nepasatori.
          - Nu-mi amintesc sa te fi cerut.
         - Nu-mi pla... nu-mi place cum ma pri... privesti, spuse ea balbaindu-se.
         Toata lumea la culcare. Trebuie sa va odihniti. Maine suntem invitati la o petrecere.
         - Super!, spuse Ross incercand sa se ridice .
         - Da, ca pe vremuri, se alatura Will.
        Nicholas se apleca si o apuca pe Joanna de umeri ridicand-o fara greutate, dupa care o lua in brate. Era atat de usoara, incat se surprinse ca-i trimite un suras.
         - Lasa-ma jos! Po... pot sa merg, nu sunt... nu sunt...
         - Stai linistita, o repezi Nicholas, nu mai da din picioare, maine o sa am vanatai din cauza ta. Nici prin gand nu-mi trece sa profit de virtutea ta, spuse el cu subinteles, nu vreau decat sa te duc in camera ta teafara si cu picioarele intregi.
           Joanna il privi fix.
          - Aaa, in.... inteleg.
         Erau la jumatatea livingului, cand el se incorda din tot corpul. Nebuna practic se arunca, agatandu-i-se de gat. Le facea disperata cu mana barbatilor care nu reusisera inca sa se ridice de jos, iar respiratia ei calda ii mangaia gatul. Cu maxilarul pulsandu-i convulsiv, el incerca sa se concentreze asupra scarilor.
         - Sti ca esti frumos?, rosti ea fara sa se balbaie, uimita de ceea ce tocmai descoperise.
         Nicholas se opri pe a doua treapta si se uita in ochii ai fetei. Sclipirea lor era tulburatoare si cu toate astea pareau extraordinar de sinceri.
          - Pardon?
          - Chiar si cand te incrunti ca acum, tot esti fru... frumos.
          - Se cunoaste ca ai baut. Nu mai vezi bine. Eu nu sunt frumos, Joanna , tu esti.
          - Mul... multumesc. Nu e nevoie sa fii galant. Desi esti chipes, faci tot posi... posibilul sa pa... sa pa... ba nu, esti groaznic.
          Nicholas urca incet scarile, fiind atent pe unde calca. Ramase putin pe ganduri dupa care, ca si cum cuvintele isi facura efectul cu intarziere in mintea lui, dadu capul pe spate izbucnind in ras.
          - Ra... razi? Ochii ei mirati erau adorabili.
          - Tu ma faci sa rad, ii zise el amuzat.
         Ajuns in camera ei,el se apropie de pat si ii dadu drumul pe pernele insirate pe acesta. Stomacul ei se zdruncina puternic si ea isi retinu un frison. Respira adanc, inchise ochii si ramase asa timp  de o clipa. Ochii intunecati ai lui Nicholas stralucira ciudat cand se aseza pe marginea patului alaturi de ea.
         - Ti-e greata, scumpete?
         - De... deloc, brava ea, incercand sa se ridice mai sus pe mormanul de perne alunecoase.
        Cand nu reusi din prima, se sprijini pe amandoua bratele si isi lua avant. Cazu inapoi ostenita. Incerca sa se foiasca, jenata ca nu se putea ridica. Pernele matasoase nu o ajutau deloc, facand-o sa alunece iar si iar.
        Doua brate puternice o ridicara brusc, apropiind-o de un trup tare ca piatra. Aseza cateva perne, dupa care o impinse usor, asezand-o mai sus, pe acestea. Joanna fu izbita de puterea trupului sau atunci cand se atinsera si simti un ghem dur in stomac tensionandu-i corpul, apoi eliberandu-se intr-o avalansa de senzatii. Dumnezeule, isi spuse ea, de vina era doar sampania. Ridicand capul si ascunzandu-si cu grija sentimentele confuze, incerca sa-si regaseasca glasul.
          - O, ce fapta cava... cavalereasca!
          Nicholas era aplecat asupra ei, iar ochii lui aruncau sageti de tulburare si iritare.
          - O fapta cavalereasca? Joanna, eu nu sunt deloc un cavaler si ai face bine sa nu uiti asta. Niciodata.
          Joanna se holba uluita la el si inghiti  cu zgomot. Se simtea ca si cum isi epuizase toate resursele. Se lasa sa alunece usor la vale si se afunda adanc in perne.
          - Cu ce dormi imbracata?
          Nicholas privea in jurul lui, sperand sa gaseasca o camasa de noapte. Se ridica din pat si se duse spre sifonier, deschise una din usile din lemn de nuc si cauta printre hainele pe care si le cumparase Joanna in ultimele zile, sperand sa gaseasca ceea ce cauta. Spera din tot sufletul ca Joanna sa nu prefere sa doarma goala, de altfel ca si el. Desi i se parea apetisanta aceasta idee, ar fi preferat sa o stie imbracata.
           Se intoarse spre ea si observa cum ea incerca de zor sa scoata ceva de sub perna. Se opri incremenit, incercand sa-si calmeze nervii, si cand ochii lui se obisnuira cu imaginea camasii lui, se apropie de pat. Era aceeasi camasa pe care o purtase si in prima dimineata si care aratase atat de sexy pe corpul ei minunat
           - Inca nu ti-ai cumparat cu ce sa dormi?
           - Pai... pai... de ce sa arunc cu banii,... si... si... ma simt bine cu ea ... e moale... si...
           - Imbrac-o si tineti gura, o intrerupse el cu nonsalanta.
           Joanna scutura camasa strambandu-se la ea. De parca putea...
           Nicholas chicoti.
          - Am uitat de asta, cine ar fi crezut ca voi ajuta vreodata sa imbrac...
         Joanna nu se putu abtine sa nu scoata limba la el.
          - Ridica-te, se auzi vocea lui, apucand bratele fetei.
          - Da... da-mi drumul, izbucni ea, lovindu-l peste maini.
         Nicholas se incrunta, dar nu-i dadu drumul. Slabi stransoarea, dar mainile lui mangaiau bratele ei.
          - Este un com... comportament nedemn. Asa te po... te porti  cu o doamna? N-ai pic de ma... de maniere.
          - N-am spus niciodata c-as fi manierat. Cavaler nu sunt si nici demn de incredere, iar in privinta doamnei, nu vad niciuna in camera.
          Joanna feri ochii ascunzandu-si roseata.
         - Daca nu incetezi sa faci pe incapatanata pudica, am sa te las sa dormi imbracata.
        Nicholas o rasuci cu fata la el. Joanna stia ca ochii ei aproape inlacrimati aruncau scantei.
        - Dumnezeule, Joanna, te porti ca o virgina.
        - Si de unde sti tu cum se poarta o virgina?
        - Daca nu te-as cunoaste, ai putea sa ma pacalesti cu usurinta...
        - Nu sunt o desfranata, asa cum pari sa crezi dumneata, domnule, spuse ea cu ochii mijiti de suparare.
       Nicholas ridica din sprancene meditativ.
       - Nu te mai balbai cand esti furioasa.
      Inchizand ochii, ea incepu sa numere, uitand ca trebuie sa faca asta in gand. Nicholas rase si aplecandu-se peste ea, incepu cu ambele maini sa-i desfaca nasturii. Ea ramase nemiscata, uitand sa mai respire pana cand el se retrase. Cu miscari blande, aproape tandre, Nicholas ii trase usor rochia. Cand deschise ochii, Joanna se simti neajutorata si oarecum speriata cand intalni privirea scaldata intr-oexpresie de admiratie patimasa.
      - Ce... ce crezi ca faci?
      Ochii lui o cercetau vrajiti, insistand asupra sanilor ei perfecti, ce erau acoperiti cu o dantela firava de culoarea piersicii, mangaindu-i pielea fina ca portelanul. Pret de o secunda Nicholas isi dori sa fie dantela suava si pastelata. Talia ei ingusta si coapsele usor curbate si armonioase ar fi facut chiar si un sfant sa-si piarda ratiunea, umplandu-l cu o delicioasa senzatie de moliciune.
        - Sunt, sunt sigura ca nu sunt prima femeie pe... pe care o dezbraci, dar eu nu... eu nu... obisnuiesc sa... sa....
        - Taca-ti gura, vocea lui era grava, iar privirea dura ca un zid de beton sugera contrariul spuselor ei.
       Daca ar fi putut, l-ar fi lovit, dar aducandu-si aminte cine este de fapt ea pentru el, renunta si zambi dulce, parand sa coopereze.
      Nicholas o privi sceptic, tragandu-i rochia peste coapse, facand-o sa alunece jos. Ea il privi fioros, iar el mustaci triumfator, respira adanc, expira si o ridica usor sa o imbrace cu camasa lui. Baga prima mana in camasa cu care el incerca stangaci sa o imbrace. Cand se apropie mai mult de ea sa-i bage si cealalta mana in camasa, respiratia lui infierbanta pielea sensibila a fetei. Mirosul ei dulce, impregnat pe camasa lui, amestecandu-se cu mirosul lui, il facu pe Nicholas sa-si simta stomacul strabatut de mii de fluturi. La randul ei, Joanna simti ca i se usuca gura si isi umezi buza de jos cu limba. Acest gest nevinovat a fost picatura care a umplut paharul de hotarare nestramutata a barbatului, si asa aplecat cum era asupra ei, ii atinse buzele usor.
         Nicholas se pomeni ca mangaie incet cu limba buzele moi si senzuale ale Joannei. Vrand sa protesteze, fata deschise usor gura, iar el se pomeni gustand din plin savoarea ei feminina. Stia ca un sarut putea fi uneori mai mult decat placut, dar senzatia simtita depasi cu mult imaginatia destul de vasta a barbatului.
         Sampania fructele si gustul ei dulce si feminin facura sa transforme ceea ce a vrut sa fie doar un simplu sarut curios, intr-unul infometat, plin de pasiune. Nicholas isi afunda limba cercetatoare tot mai mult in gura catifelata a fetei. Luata prin surprindere si strabatuta de senzatii atat de noi, de care nici nu stiuse ca exista, ridica mainile sa il departeze de ea. In loc sa il impinga, Joanna isi incolaci mainile in jurul gatului lui. Cu un geamat de placere Nicholas ii captura buzele intr-un sarut din ce in ce mai lacom si mai profund.
        Cand mana lui atinse tandru sanul ei delicat, Joanna simti cum lumea parca disparu pe loc. In timp ce o saruta el ii framanta sanul in palma, apoi atinse ca o adiere calda mugurul rozaliu ce impungea fara rusine dantela fina, degetul lui mare facand cercuri mici. Se desprinse din sarut privind victorios cum buzele ei rosii si moi pulsau in urma sarutului lui. Murmura un cuvant ragusit pe care ea nu-l intelese si se apleca sa-i poata cuprinde sanul cu gura. Ea isi infipse speriata degetele rasfirate in parul lui des si negru. Intuitia ii spunea ca nu era bine si trebuia sa se opreasca, insa dorinta care o frigea pe dinauntru era cu mult mai puternica decat ea. Era pentru prima oara cand era sarutata cu adevarat si nu-i venea sa creada ca dorea cu disperare sa dea si sa fie luata. Isi simti ochii marindu-i-se si trupul tresarind.
         Barbatul nu-i lasa timp sa-si revina. O cuprinse cu bratele si ii acoperi din nou gura.
         - Ni... Nick, sopti ea rugator. Ni... Nick.
         Cand isi ridica privirea spre ea, chipul lui era ca o masca de piatra, insa ochii sai ardeau. O impinse eliberandu-se, dupa care se ridica in picioare. Ea se infiora. Il vazu cum isi trece furios mana prin par si se intoarse spre ea dezgustat.
        - Fie esti o actrita desavarsita, fie esti inocenta in persoana. Cum ce-a de-a doua varianta cade, ti se potriveste de minune prima.
         Joanna era nedumerita. Oare ce facuse gresit de-l infuriase atat. Simtea cum fiecare cuvant ii biciuia obrazul, iar corpul ei tresarea ranit. Isi aminti ca prin vis scopul ei aici si se domoli. Toti aburii sampaniei se evaporasera, iar ea se trezi ca dupa un vis urat.
        - Cu mine nu tine,  Joanna, eu nu sunt ca Will sau  Ross, n-am sa cad in mrejele tale.
        - Ce tot vorbesti?
        - Vreau doar sa spun ca pe mine n-ai sa ma poti duce cu presul, ca sa ma exprim pe intelesul tau, ai inteles? Eu nu ma las pacalit asa de usor. Trebuie doar sa-ti joci rolul si atat. Daca ai de gand sa treci prin patul vreunuia dintre noi, ai s-o faci doar dupa ce iti vei termina rolul si-ti vei primi plata, dupa care ai sa dispari pentru totdeauna di viata noastra, e clar?
         Joanna inchise ochii ca sa nu-si tradeze durerea si disperarea din privire. Dorea sa fuga, sa fie cat mai departe de aici. Chiar de s-ar fi despicat pamantul, tot n-ar fi fost suficient ca sa o inghita si sa ia cu ea si rusinea prin care trecea. Se chinui sa ramana nemiscata, atat cat ii permitea trupul ei tremurand, cantarind in minte o metoda pentru a-l dezgusta profund, asa cum si ea fusese dezgustata de el.
         - Mereu fa... faci atata caz din asta, domnule? Ti-a placut atat de mult incat preferi sa faci sex fara sa simti nimic. Daca esti in stare sa simti ceva....
        El se indrepta si o fixa atent. In ochii lui vazu stapanire de sine. Se privira in tacere.
         - Imi dai cuvantul tau de onoare, spuse el cu grija, ca nu ai sa dai frau liber pasiunilor tale desfranate pana ce acest pact nu se va sfarsi?
          - Nu-ti permit...
          - Nu e loc pentru onoare jignita. Vreau doar sa-mi dai cuvantul.
          - Sa te ia naiba, spuse ea strabatuta de un fior ciudat.
         Daca el nu pleca mai repede din incapere, era sigura ca avea sa lesine. Cand usa se tranti cu putere in urma lui, ea sari speriata si ingrozita de ceea ce facuse.
         Ramasa singura incrca sa analizeze situatia si, mai ales, daca avea rost sa continue sarada. O lacrima fierbinte ii arse obrazul obosit  si curand cazu intr-un somn adanc si agitat.