Războiul unui suflet blând

Capitolul 19: Unde mi-a dispărut prietenul?

Capitolul 19: Unde mi-a dispărut prietenul?
                     » High

                        Dacă până în acel minut eram relativ bine, de acolo a început calvarul. Mi-am ridicat privirea nervos spre Shey și n-am mai răspuns formulei de încheiere pe care Hilton a rostit-o. M-am încruntat sever, fără să clipesc și am rămas pietrificat, cu inima lovindu-mi-se cu putere de coate, gata să se rupă în două.

Confuz, așa cum mi-a arătat de multe ori că l-a prins viața, și-a arcuit o sprânceană stăruind mai mult decât era nevoie cu privirea pe mine.

— Presimt că vrei să sari la bătaie, mi-a ghicit intenția și am rânjit strâmb. Ai un motiv?

— Ești prietenul meu sau al lui?

Și-a oprit pentru o fracțiune de secundă toate reflexele pentru că, de cele mai multe ori, ar fi vorbit deja.

Eu și Shey eram va frații și deși nu folosisem cuvinte ca să dovedim ceva, eram aproape sigur că și el simțea la fel, că în orice minut relația noastră de prietenie putea însemna un sacrificiul pentru binele celuilalt. Am fost simpli prieteni, am fost dușmani o perioadă pentru a sfârși ca frații. Mediul în care trăiam amândoi reprezenta o lupta continuă. Am ținut neaparat neapărat să folosesc trecutul pentru că – de când m-am întors – nu am vrut să mai aud cuvântul trafic, droguri sau arme. Nu din cauza faptului că m-am înmuiat, ci din simplu fapt că aveam datorii ce trebuiau aranjate înainte de a merge mai departe

Trecutul? Acea umbră densă? El nu, nu trece niciodată. El revine când are cel mai mic drept și nu ține cont de nimic când își însușește avuțiile ce nu le merită.

— Ce întrebare e asta, omule? Calmează-te.

— Shey!

Și-a trecut mâna o dată prim păr, răvășindu-l.

— La dracu’ omule, sunt prietenul tău! Al tău! Pur și simplu! Ți-am zis, nu Hector l-a ucis – acolo, vocea i-a scăzut o octavă, căci mai mulți din cei prezenți me priveau șocați. Nu știu ce motive ai și nu-mi pasă de asta. Eu niciodată n-am ținut partea ta sau a lui Hector!

Avea dreptate, știa că lucrurile se rezolvau doar între noi doi și niciodată, chiar dacă ar fi fost în avantajul meu, nu s-ar fi băgat.
Excepția fiind bătaia de acum două săptămâni pe care voiam să i-o distribui lui Hector când a venit Marina la vilă.
Atunci, dacă îndrăzneam să îi dau un singur pumn lui Hector, eram aproape mort.

— Dacă voiați să vă scoateți ochii, vă lăsam! Nu îmi pasă nici cât negru sub unghie de cearta voastră patetică! Pe bune, High, am treburi mai bune. Unde mi-a dispărut prietenul? Sau stai, tu era așa și înainte să pleci, credeam că te-ai schimbat.

Mi-am strâns palmele în pumni. Adevaratul High începea să sape spre exterior și urma să pună stăpânire pe mine cu totul. Nu mi-l doream, tot ce voiam era să îi întorc serviciul lui Donald și să nu mă mai îndrăgostesc vreodată.

Vii diseară, da?

Vocea lui Rain m-a tras în spate fără să vreau. Chiar dacă Shey nu știa ce m-a făcut să reacționez așa, eram recunoscător pentru că se potrivea contextului.

— Uite, nu îmi pasă unde vrei să fii diseară, dar merg cu tine.

Mi-am arcuit o sprânceană, a trecut ceva timp de când eu și Shey n-am mai făcut ceva împreună. Mă întreb ce a schimabt rutina, ceva sigur s-a întâmplat la un moment dat, dar nu eram sigur dacă fusese plecarea mea în Rusia sau conceperea planului meu.