Războiul unui suflet blând

Capitolul 12: Schimbări

Capitolul 12: Schimbări
               » High

Astăzi n-am chef de nimeni, așa că nu stau mult de vorbă cu cei care îmi ies în cale. Și am noroc că nu se întâmplă să fie multă lume prin preajmă la ora asta.
Am solicitat să mă aducă Mich de la Timmy's și am fost uimit de lipsa tensiunii care, în mod normal, era acolo de fiecare dată când mă privea. Astăzi nu mai era nimic acolo, doar o privire impersonală care nu mă mai avea în vizor pentru că m-am culcat cu nevastă-sa. Privea plictisit în față, conducea degajat și săcurea razboiului a fost îngropată. Să fie din cauza că a cunoscut-o ieri pe Rain?

Nu îmi bat capul cu niciun amănunt, vreau să trec neobservat, la fel de neobservat cum am trecut și aseară, fără să știe nimeni că am tăiat-o englezește. Dacă ar ști Hector că i-am încălcat din nou ordinele, m-ar ucide, dar acum trebuie să fac liniște și să ajung în dormitor. Am nevoie de un duș și de un somn ca lumea, seara trecută am dormit iepurește. Auzeam tot, simțeam tot. Inima ei bătea mai tare decât inima unei căprioare în vizorul puștii.
La un moment dat asta făcea și a mea. Momentul de maximă tensiune a fost plierea fundului ei pe masculinitatea mea și de acolo mi s-a rupt filmul. Eram un turbat care nu-și putea astâmpăra gândul. Era atât de fragedă încât mă înfurii și acum când îmi amintesc.

Nu vreau implicări emoționale, e singurul motiv pentru care nu am răspuns provocarilor ei. Pentru mine este ușor să arunc pe geam tot ce intra pe ușă, dar în privirea ei zăcea ceva numit speranță. De asta și aveam nevoie, un gram de speranță care să o conducă la mine.

Dar ceva începea să nu mai funcționeze chiar bine, ciudat este că la vremea aceia nu aveam nicio idee ce. Dar era irelevant, Rain era o partidă bună dacă stai să te gândești.

Deșteaptă era, mai mult sau mai puțin, și corpul îi era pe măsură. Poate într-o altă circumstanță m-aș fi îndrăgostit deja de ea, mi-aș fi notat numărul ei de telefon pe toate carnețelele, ca să-l memorez și eram sub geamul ei să-i fac serenade.

Dar nu voiam să garantez nimic.

Eram într-un război.

Nici măcar nu mai știu al cui era războiul, dar eram una dintre victime și doream ca asta să se schimbe.

La început era un plan bun. Acum am nevoie de altul.

Mi-o amintesc dormind, cu ambele mâini sub cap, cum obișnuia să facă ea și asta mă solicită atât de mult  încât nu mai sunt atent la faptul că apa începe să mă frigă. Momentan, de asta am nevoie și nu vreau nimic mai mult.

Încetez să-mi mai fac rău singur, opresc apa și ies din duș, înfășurându-mi un prosop în jurul brâului, în timp ce cu altul mă usuc. Ies din baie, direct în camera mea și mă uit urât la Shey care stă întins în patul meu, umblându-mi în telefon.

Și așa știe tot, asta nu mă deranjează. Doar că nu văzuse până acum conversația cu Storm. Ochii îi strălucesc și râde pe înfundate.
Îl ignor, spunându-mi că atât îi poate capul. Iau o pereche de boxeri și îi îmbrac, apoi pantalonii de trening și arunc cu prosopul în el, să înceteze.

— Și Hector și tu. Toată ziua mi-a vorbit de Rain asta. Cine e?

Blochează telefonul și îl lasă pe noptieră. Mă uit de la el la telefon și ridic din umeri, arătându-i ușa.

— Vreau să dorm.

— Unde ai fost aseară?

Îmi frec ceafa nervos, miroase a interogatoriu și nu am chef de nicio întrebare în plus, tot ce îmi doresc este să dorm.