Războiul unui suflet blând

Capitolul 29: Alegere

Capitolul 29: Alegere
               » Rain

Conduceam pe câmpul din est de cinci minute, ieșisem pe autostradă în direcția greșită și căutam un punct de întoarcere. Cel puțin așa pricepeam eu toate astea, pentru că în realitate, Holden conducea degajat, cu ochelarii încă pe nas și mănușile decupate pe mâini. Strainatatealocului ales îmi provoca o stare vagă de neliniște care lucra doar în conștient. Impulsul trimis din partea necunoscută a creierului meu îmi paraliza trupul, făcându-l să adopte o poziție degajată, fără cusur. Picioarele îmi erau etalate în toată splendoarea de unde se terminau blugii scurți și franjurați, asortați cu un maio mulat, ce se adâncea într-un decolteu sub forma literei U și care lăsa vederii începutul negru al sutienului. Privirea mi se plimba strigher pretutindeni și am început inconștient să îmi frământ mâinile în poală. Poate totuși conștientul bătea partea irațională.

— Ești agitată. Nu ai încredere în mine?

Tonusul îi era relaxat, asemenea unui prieten care spune că îți vrea tot binele din lume. Dar în același timp nu doreai să-ți împărți binele pentru că oricât de rațional părea totul, aveam impresia că undeva există un interes ascuns.

— Aș vrea să fie asta, dar am un sentiment ciudat ce nu se leagă de Misteriosul Primejdios.

— Atunci? Voce fără inflexiuni, din nou.

Am început să îmi rod unghia, privind în gol, copleșită de războiul din interiorul meu. Încredere aveam în Holden. Doar asta era și problema mea primară: să-mi pun încrederea în persoanele ce dau buzna în viața mea, fără să se gândească în prealabil. Am avut încredere în Sam, în High și în Holden în mai puțin de patruzeci și opt de ore și asta demasca foarte multe despre mine și naivitatea mea. Voiam să par tare. Puternică. Invincibilă. Dar nu era așa. Nu eram greu de invins, ci contrariul. Deja lipsa lui High și presiunea pe care o punea Holden pe umerii mei lucrau împreună pentru a-mi măcelări sufletul. Simteam durerea strecurându-se printre măruntaiele mele, făcând din mine o sclavă a alegerilor proaste. Sau corecte. Orice alegere mi-a influențat viața. Chiar și cele pe care nu le-am făcut. Cu fiecare greșeală deveneam mai cunoscătoare și cu fiecare refuz de a alege în sfârșit ceva, deveneam mai lașă. Alegeam des să am încredere în oameni, convinsă fiind că toți sunt diferiți, că iubirea lor e nemărginită și n-au auzit de egoism. Greșeam. Era dorința mea sucită de a găsi într-un sfârșit un om ca mine.  La Sam n-a mers. La High? La Holden?

— Rain, a luat tot el cuvântul, dându-și jos ochelarii și îi luă și pe ai mei de pe nas, ca să poată să îmi privească irișii stralucitori. Ești o femeie puternică, s-ar putea ca High să nu fie la fel de murdar, sau cel puțin nu în lucrurile pe care le anchetăm noi. Vreau să mă conving dacă el a ucis-o pe Olivia, apoi îl las în pace.

Stai. Ce?!
N-am vorbit deja despre asta? Sunt destul de sigură că i-am precizat că eu sunt pe deplin de părere că High nu a făcut asta, mai ales pentru că mi-a povestit ceea ce se întâmplase acum trei ani. Și îl credeam. O ceruse pe Olivia, fie că era vorba de o prostituată sau iubita lui și Donald s-a răzbunat pe furtul dintre ei.

— Ai zis că știi că e traficant de arme și droguri, asta nu contează?

— Majoritatea americanilor livrează droguri și arme pe sub mână, iar poliția e coruptă deja de Hector și au contracte de apărare și toate prostiile, asta n-ar face altceva decât să ne pierdem timpul. Pe noi ne interesează cochetarea cu traficul de carne vie și moartea Oliviei. Vina e împărțită, se știe că a mai fost cineva pe plajă la vremea aceea, dar nu știm cine și armele erau amândouă la High, doar că nu erau pe numele nimănui și arma lui era în torpedou. Cele două arme nu erau ale lui.