Războiul unui suflet blând

Capitolul 3: Băiatul cu mască

Capitolul 3: Băiatul cu mască
                    » Rain

Ron este încă supărat pe mine, cu Elif vorbesc pe ascuns, iar Garry mă evită cu totul. Știu că face asta pentru că așa i-a fost ordonat și pentru că nu vrea să se certe cu fratele meu, dar s-au ridicat ziduri imense, de indiferență, între mine și el și asta este o tortură. Nu mai mâncăm împreună, seara pleacă târziu și se întoarce dimineața devreme. Și-a recuperat mașina – și mie telefonul – dar supărarea lui este alta. Arma îndreptată spre mine. Este furios, nervos și nu vrea să-mi mai divulge nimic. Noroc de Turc pentru că îmi mai strecoară câte o vorbă, altfel aș fi fost tentată să îi implantez un cip gps în nas.

Stau întinsă pe pat, așa cum am făcut în ultimile două săptămâni și ignor orice apel de la Jacob, pentru că speram să își dea seama că asta este o despărțire. Am închis ochii, luând o gură mare de aer pe care am lăsat-o sa iasă ușor pe nas.

Mi-am scos telefonul vrând să sun pe cineva și m-am oprit. Nu aveam pe cine. Într-un târziu am cedat, am sunat-o pe iubita lui Berni, rugând-o să vina la mine.

Beatrice a venit în timp record, cu două peturi de suc și doi hambugeri de la Henny.

A intrat în camera mea, nevăzută și s-a pozitionat turcește, în fața mea, mâncând în contratimp cu mine, pentru a ne sincroniza cuvintele:

— Încă este supărat pe tine?

— Da?

— Mergi în seara asta la petrecere?

— Nu pot.

Se șterge cu șervețelul pe la gură, și se încruntă. Arăta caraghios când o face. Avea trăsături fine, ca de porțelan, sprâncene subțiri, buze potrivite feței în formă de inimă și un corp mic, de viespe. Păru-i ciocolatiu cade drept pe spate, până la omoplați. Este îmbrăcată în negru, iar contrastul sobru îi vine mănușă.

— De ce?

— Ron crede că aș putea fi în pericol, știi tu, din cauza tipului cu arma.

Își lasă  hamburgerul pe șervețel și ia o gură zdravănă de cola.

— Dar asta a fost acum două săptămâni, te-a și uitat. Plus că mergem la o petrecere cu măști. Îți iei o mască anonimus, sau una joker, ne facem amândouă un machiaj sau ceva, și te pierzi în mulțime. Haide, Rain, Berni lucrează și nu am cu cine să merg, știi cât de mult îmi plac petrecerile cu tematică.

Pun hamburgerul în pachet și beau o gură de suc. De când sunt certata cu Ron, nici apetitul nu este acela. Mă întreb dacă m-ar lăsa. Merită să încerc, de două săptămâni nu fac altceva decât să stau tolănită în pat. Iau telefonul și tastez grăbită un mesaj, dându-i locația, însoțitoarea și condiția ca fața mea să fie ascunsă. Îi spun că voi purta o mască anonimus, cu inscripția RD în frunte, în caz de ceva, el să mă recunoască și după câteva minute primesc mesaj de la el.

— A fost de acord, zâmbesc și mă ridic, făcând doi pași de dans ca la balet, apoi o reverență.

— Ok, ne schimbăm la mine, i-ați niște haine. Trice se uită în ochii mei, dându-mi părul pe spate și mă ia în brațe, strângându-mă tare. E felul ei de a-mi mulțumi sau a mă tortura, încă nu știu. Îmi trosnesc câteva oare amorțite și încerc să mă îndepărtez când am impresia ca-mi va rupe coastele.

Îmi face semn spre șifonier și îl deschide pentru a se servi, ca la ea acasa.

— Cred că rochia asta merge cu părul tău, îmi spune, îl face să pară blond.