Războiul unui suflet blând

Capitolul 34: Tot ce am făcut

Capitolul 34: Tot ce am făcut
                      » Rain

Mirosul gelului de duș din baia lui High miroase demențial. Inspir prelung în timp ce el trece cu buretele pe spatele meu și îmi mușc cu nesaț buza, într-o oarecare încercare de a opri dorința de a geme sub atingerea lui. Un lucru pe care îmi vine să îl fac din ce în ce mai des. Nu am uitat opozițiile luate, nu am uitat nici evenimentul cu telefonul, dar încercam să arunc toate astea în marea de care mi-am dat seama că o țin în suflet. Unii îl numesc “într-o parte ascunsă a sufletului”, al meu este un ocean adânc, cu apă limpede, ce s-a tulburat des în ultima perioadă. Din cauza unei atingeri meschine, a unui zâmbet ca prin ceață sau din cauza unui fior de nu știu unde. Nu era necesară o apropiere considerabilă, un simplu gând îmi era suficient ca întreg trupul să tânjească după High. Un drog. O obsesie. O necesitate.
La naiba, nu era vorba doar de dorințe, aveam nevoie de el.

Iubeam sentimentul de siguranță ce mă învăluia în preajma lui. Mă simțeam vie, chiar mai vie decât atunci când livram marfă sau eram în dreapta lui Ron și acesta gonea pe străzile libere din suburbiile LA-ului. Nici nu mi-am dat seama cât de mecanică era acea rutină până în ziua în care a apărut el și a schimbat totul, fiecare zi fiind diferită și surprinzătoarea. Acum eram amândoi sub duș, goi, încercând să uităm discuțiile și orgoliile ce ridicau ziduri între noi. Nu mi-au plăcut filmele într-un mod exagerat, dar iubeam cadrele demne de Oscar la care luasem parte de când totul începuse să oscileze în jurul lui.

După douăzeci de minute a ieșit din cabina de duș, înfășurându-și un prosop în mijloc și s-a întors cu unul și pentru mine. Era atât de imens încât mă putea acoperi în întregime – prosopul – și mi-a șters blând corpul, uitând de multe ori să respire. Simțeam cum fericirea crește în mine și era o licoare dulce băută după o masă amară. Cam la asta mă și așteptam. Pentru High contradicțiile erau interzise, dar de când îl cunosc eu, doar despre asta vorbim.

Mi-a întins unul din tricourile lui și a zâmbit ștrengărește la ideea că voi rămâne fără lenjerie.

— Ai primit vreo veste de la Holden?

S-a duș din nou în fața dressingului, lăsându-și prosopul pe scaunul biroului, fără nicio jenă. Și nici nu avea de ce să de jeneze. Un spate perfect se întâmpla să fie expus chiar în fața mea și îmi doream  doar să  mă apropii, să întind mâna și să traverseze conturul roșiatic al urmelor făcute de unghiile mele.
Asta mi-a amintit de mica urmă roșie de pe claviculă, pe care o zărisem în pub, când era cu roșcata sublimă. M-am strâmbat. Gelozia începea să mă țină în brațe strâns, influențându-mi gândurile. Aveam nevoie de mai multă încredere. Mai multă pe calitățile mele, decât pe High.

— Nu, am luat telefonul în mână și m-am pus pe pat, trăgând cearșaful mototolit peste picioarele mele, nici un mesaj. Și nici de la Ron. Ce planuri ai?

Și-a tras o pereche de boxeri negri Calvin Klein ce îi veneau că turnați și s-a întors spre mine. Cu mâinile în șold și pieptul umflat, High arăta mai bine și decât imaginea băiatului ideal din capul meu. Acum el era tot ceea ce voiam eu. Tânjeam după el cu fiecare os.

— O să plecăm în curând din LA. Nu îmi pasă ce vrea el să facă.

— E vorba doar de Olivia? Întrebarea mi-a ieșit fără să apuc să o gândesc. Adică, doar de asta e interesat de tine?

S-a așezat în dreapta mea și m-a tras în brațele lui. Și eu mă spălasem cu gelul său de duș, dar pe el mirosea de un infinit de ori mai bine. Avea mirosul specific ce îl făcea al naibii de irezistibil.