Războiul unui suflet blând

Capitolul 31: Dramatic

Capitolul 31: Dramatic
                     » Rain

             Mâinile îmi tremurau agonic pe dispozitivul de înregistrare pe care-l învârteam în palmă ca pe o bilă metalică. Aveam o senzație de arsură indiferent de direcția, locul și presiunea pe care le exercitam asupra dispozitivului și mă uitam lung la chip-ul pe care era înregistrat totul și poposea ca un monument pe birou.

M-a înghițit pământul imediat ce am plecat din vila Madsen, atât pentru High cât și pentru Ron și Holden. De o săptămână zac întinsă pe canapeaua lui Trice și privesc tot ceea ce mă încătușează de acest loc și de această situație. Frica nu a pus stăpânire pe mine în sensul în care m-aș fi așteptat. Apariția lui Hector acasă, la nici zece minute după ce Holden m-a lăsat pe alee, mi-a ridicat patul de pe ceafă. Poziția lui verticală, rigidă și intimidantă, în jurul căreia levita un șarm și o duritate inexplicabilă, îmi alarmau simțul pericol. În prim plan am crezut că a aflat de plan și voia să mă împiedice să aflu adevărul. O dată cu apariția primei tentative de zâmbet, a ieșit și o rază de încredere pe care a taiat-o la momentul plecării când a privit neutru de la geamul vilei, cu același corp veșnic încordat și ochii care-mi transmiteau un soi de mesaj codat. Reușise să mă facă să îi simt chiar și parfumul care are unele tonuri asemănătoare cu ale lui High.

Îmi cântăream posibilitățile de a face o alegere corectă și indiferent spre ce parte înclinam balanța, ele rămâneau în același raport egal.
Sfida logica, cam la fel ca și sentimentele ce dansau haotic în mine.

High a recunoscut... Dar era asta suficient ca să mă facă să fug și să-i stric minciuna după trei ani? Cu ce drept am intrat în viața lui? Cu siguranță nu acela de a-i face rău. Ron m-a pus sa aleg între lucrurile care îmi dau viață; el și iubirea și nu mă simțeam capabilă să trădez nicio parte. Chiar dacă părea sigur pe el, cum îi este în caracter, tot am impresia că Holden îl are la mână cu ceva. Probabil cu cursele ilegale, drogurile sau cu tot ceea ce a făcut Ron și nu se aflau în primele zece porunci date de către Dumnezeu. Scopul lui Ron a fost mereu acela de a face totul după bunul plac și niciodată nu s-a lasat domninat. Cand îmi amintesc asta, neg automat acuzația adusă lui Holden, dar nici nu cred că totul e așa cum mi s-a prezentat. În fond, chiar dacă Ron îl știa și în prealabil pe High, am văzut în ochii lui acea licărire.

— Pentru numele lui Dumnezeu, Trice înșfacă telefonul de pe măsuța de cafea din fața canapelei și mi-l aruncă în poală, când ai de gând să oprești drăcia asta? De o săptămână tot sună.

Și mereu a fost Holden. Niciodată High.
Și Jacob de două ori, să se asigure că totul este în regulă.
I-aș fi sfidat orice încercare în urma acelei discuții, dar aveam nevoie de terapia cu omul care n-a contenit să fie acolo. Aveam nevoie de prietenii mei la fel de mult ca de High și asta însemna ceva pentru mine. Nu îi puteam renega din cauza unui tip problema care mi-a zdruncinat Universul din temelii, până la ultima stea.

— Încă mai are baterie? Îmi privesc prietena cu un ochi mijit și strâng în pumn microfonul minuscul, având grijă să nu-l strivesc.

— Ți-l pun seara la încărcat, dar nu am idee de ce o fac. Ochii ei se îmblânzesc și se așează la picioarele mele, prinzându-și genunchii în brațe. Cine e?

Îl înșfac de pe toracele meu și fac ochii cât globul pământesc. Nici nu mai este nevoie să spun ca tronează numele High mare în partea de sus, cu cifrele numărului său de telefon ce dintr-o dată pare mai perfect decât orice alt nume.

Sar de pe canapea ca din cazanele infernului și răspund, având ca direcția bucataria lui Trice. Inchid ușa și răspund simultan, luând o gură imensă de aer care-mi face plămânii să sfârâie ca și dați cu sulf.