Războiul unui suflet blând

Capitolul 16: Furtună în suflete

Capitolul 16: Furtună în suflete
                   »High

Îi trec mâna prin păr, ținând-o la pieptul meu. Respiră greu, dar măcar știu că o face. Nu doarme. Încă plânge slab, își șterge ochii de tricoul meu ce s-a umezit și tot la el apelează ca să îl strângă în pumn. Stăm pur și simplu. Eu prefăcându-mă că adorm și ea că e bine.

Nici măcar eu nu știu de ce îmi pierd vremea cu asta, mă întreb dacă fac asta pentru plan, sau pur și simplu pentru că fata asta a rămas în mintea mea încă din seara evenimentului cu mașina.

Recunosc că în cele două săptămâni, care au trecut pe neștiute, am verificat ocazional toate comenzile efectuate cu mobilul.

Îmi plăcea să știu ce face, îmi dădea impresia că ne cunoaștem, dar îmi confirma sigur că sunt un nebun.

În fond, astfel de acțiuni au motivele lor.

Dar nu știam care erau ale mele.

Nu știam încă, dar în scurt timp, mai scurt decât mă voi aștepta, voi afla și motivele.

— High, dormi? Susură printre lacrimi și își ridică capul de pe pieptul meu, ca să mă privească. Clatin din cap. Privind-o. Lumina obscură o face și mai tristă. Își pune capul la loc, suspinând. Te deranjează dacă îmi mai povești lucruri cum ai făcut adineauri? Am nevoie să-mi ții mintea ocupată.

Înghit în sec. Adevărul, nici nu am idee ce să îi povestesc, pentru că mă simt mai gol decât ea și habar nu am ce e cu putință să știe.

— Tu nu vrei să îmi spui nimic? O întreb, vocea-mi este răgușită și sună ca naiba, și mai simt și nevoia de a fuma. Dar nu vreau să mă mișc, pentru că nu vreau să o dezlipesc de mine. Îi simt căldura tranșantă a corpului și mi se strânge stomacul. De asta și vreau să fumez. Nu știu, ceva ce te-ar face să te simți mai bine.

Îmi strânge mâna ușor, cu teamă și tremură. Trag pătura peste noi până o acopăr până sub umeri.

— Nu știu, oftează. Ar fi ciudat să îți spun cum mi-am pierdut virginitatea cu unicul tip cu care am făcut ceva, nu?

Mă prefac că nu am auzit nimic, dar inima îmi ratează o bătaie și strâng materialul păturii în pumn, luând exemplul ei.

— Nici măcar nu știu cum a fost, râde forțat și își ridică capul, privindu-mă.

Pe chipul meu tronează ură, din nu știu ce motiv. Nu îmi imaginam că ar fi fost virgină, mai ales că îi spusese lui Jacob de “fiecare dată ” “pat” și “el”, dar stomacul îmi urcă oricum în gât și sunt iritat.

— Cu, ă, Jacob, nu? Întreb făcând referire la “singura dată”.

— Nici vorbă, n-am ajuns în pragul acela noi doi. Am avut un prieten înaintea lui, lucra cu un anume Donald. De la el a făcut rost de droguri și m-a drogat. Știi care e partea nașpa?

Înghit cu greu nodul din gât, de mărimea unei mingi de baschet.

— Care?

— Că nici n-am idee dacă s-a întâmplat ceva sau nu, dar mi-e frică să aflu. Știu doar că mi s-a rupt filmul și că m-am trezit în pat cu el, goi pușcă, dar de atunci am evitat orice astfel de apropiere.

— Și Jacob?  Își pune palma pe toracele meu și își lasă bărbia pe ea.

— Ce e cu el?

— Ați fost împreună.

— Da, dar niciodată nu am vorbit despre asta, când ramaneam la el, dormeam pur si simplu, n-a insistat și știu și de ce. Ron i-a spus povestea.