Războiul unui suflet blând

Capitolul 18: Mai bine?

Capitolul 18: Mai bine?
                 » High

                A trecut mai bine de două săptămâni de la înmormântarea lui Ron și, ușor ușor, Rain începe să-și pună zâmbetul înapoi pe buze.

Mă aflam pe canapeaua din casa ei, privind cum un anume Elif căuta printre hârțoage. Nu știam ce caută, dar știam că era foarte important.

— Ai găsit? a întrebat Rain aducând un alt teanc de hârtii.

— Da, acum o oră, a înțepat răutăcios Elif, acum caut doar de amuzament.

— Ai grijă, l-am avertizat nervos de pe canapea.

Mi-a aruncat o privire sceptică, apoi i-a zâmbit fetei care s-a așezat in mijlocul camerei, scotocind.

— Nu am găsit. S-a corectat.

— V-aș ajuta, am mormăit nesigur, dar nu știu ce căutați.

— E ceva mic, oricum ar trece neobservat, mi-a zis, deci e degeaba.

Am oftat și m-am dat bătut. Așa mi-a spus și data trecută când am intrebat și anticipam că așa îmi va spune și data viitoare.

M-am uitat la telefon. Mă intrebam cat mai avea sa răbda Hector pana sa răbufnească. În cele doua săptămâni am trecut doar de cinci ori pe la vila și atunci să-l văd pe Rex. Cu Shey mă întâlneam la Timmy's. Tot el mi-a adus mai multe lucruri de acasă, inclusiv laptopul care îmi trebuia. Trebuia să mă văd mai târziu cu Hector la biroul Tashei, dar până atunci făceam ce voiam eu.

Și să fac ce voiam eu insemna să încing nervii prestigiosului afacerist cu un calm ireal.
Eram un caz special.

— E degeaba, a oftat Rain, împingând teancul cu picioarele. Și-a adus picioarele la piept și le-a cuprins în brațe, punându-și capul pe ele.

Nu știu dacă m-am simțit obligat, dar m-am ridicat ducându-mă lângă ea. M-am lăsat pe vine, punându-mi mâna pe umărul ei. Și-a ridicat privirea în a mea.

Inima mea a ratat o bătaie. Mereu când eram aproape de ea simțeam nu doar dorință, dar și poftă.

— Nu te bosumfla, o rog, privindu-l pe Elif. Nu știu dacă a citit ceva pe chipul meu, dar s-a ridicat așa cum îmi doream și s-a scuzat, ieșind afară.

— Mă duc la Pedon, poate găsesc acolo ceva. A spus Elif, făcându-i cu mâna lui Rain.

— Mulțumesc, a spus Rain apoi și-a îngropat nasul în scorbura dintre gât și umărul meu.

Senzația era neobișnuită, așa cum era de fiecare dată când îi simteam respirația, pielea, căldura sau prezența în preajma mea. Am dat vina pe faptul că mi-o doream prea mult.

— Acum spune, am zis, ce căutați?

A negat, șoptind ușor:

— Nimic.

Mi s-a zburlit părul de pe ceafă și am cuprins-o în brațe, strângând-o la piept.

Cum am zis: mi-o doream prea mult.

— Rain, am insistat.

— Pe bune, High, nu.

Deși ardeam de nerabdare să aflu, mai ales că n-am reușit să aflu mai multe despre Donald, am renunțat la a o presa.

— Ce faci diseară?

— M-au chemat la Pedon prietenii noștri, a zis și și-a muscat limba, ai mei, s-a corectat trist, am de gând să mă duc. De mult n-am mai fost toți. Tu?