Viata la curtea regala

Temnița

 Când m-am trezit eram pe un cal ținută bine de un bărbat trecut de prima tinerețe. Unde eram dusă? Ce rău le făcusem? Oare voiau să mă omoare? Nu știam ce să cred. Speram doar că toate astea o să se termine. Scăpasem de teroare și când m-am văzut în libertate un alt blestem pare să se fi abătut asupra mea.

 Eram pe un drum pustiu. Ploua. Caii goneau fără întârziere. Gândul că nu va mai dura mult și vom ajunge la destinație mă îngrozea. În nebunia mea am întors capul și am văzut un imens palat pe o stâncă în munți.  

  Când am ajuns acolo am auzit ceea ce speram să nu aud:

-Duceți-o în temniță! E o spioană! O veți interoga mai târziu...

 Am auzit asta și m-am cutremurat. Am fost dusă în temniță. Nu părea un loc străin pentru mine. Viața grea din hanul în care am suferit atât nu se compară cu această temniță mică în care eram singură. Suferința este o caracteristică de bază a unei temnițe. Aici mulți așteaptă moartea și și mai mulți își petrec viața. Mulți intră aici cu groaza că atunci când vor ieși vor fi omorâți, astfel gândeam și eu, dar unii intră cu gândul vesel că nu au fost omorâți pe loc și că poate mai au o șansă de scăpare.

 Prin mica crăpătură din perete îmi dădeam seama cum trece timpul. Se întunecase. Stăteam într-un colț și mă gândeam la ce se putea întâmpla. Mi-era frică. Moartea bătea la ușă, dar nu voiam să îi deschid, dar dacă intra cu forța? Ce aș fi putut să fac? Gândurile astea m-au copleșit pană am renunțat. Am decis că orice se va întâmpla voi găsi o cale să supraviețuiesc.

 N-am dormit în noaptea aceea decât vreo trei ore. Când m-am trezit era dimineață. Se auzeau pași. Lângă ușa mea a apărut un bărbat ursuz care a deschis-o și a intrat înăuntru. Mi-a pus tot felul de întrebări. Vocea sa groasă și dură m-a făcut să nu scot un cuvânt. Tremuram, mi-era frică să spun ceva. După un timp bărbatul a plecat. După el a apărut un altul care vorbea prin semne. Nu înțelegeam nimic din ce spune. Probabil s-au gândit că sunt mută și de aceea l-au trimis. După ce mai mulți oameni au încercat să mă facă să vorbesc unul a intrat țipând. Îi amenințase pe ceilalți că dacă nu o să mă facă să vorbesc o să îi lase fără funcții. Se pare că acesta era regele. Credea încontinuare că sunt o spioană, dar cum să nu creadă asta? Nu am spus nimic. Probabil e sigur că din această cauză nu am scos un sunet.

 Nu știu cum se face că a apărut o femeie alături de el. Se vedea cu ochiul liber că era o femeie sus pusă. Era învăluită în pietre prețioase. Era o femeie frumoasă și părea că are o mare influență asupra regelui. Aceasta a intrat în temnița mea și s-a așezat lângă mine. Le-a făcut semn celorlalți să plece. M-a întrebat cu o blândețe ieșită din comun cine sunt și cum am ajuns acolo. I-am înșiruit cronologic povestea mea și aceasta m-a crezut. M-a luat de acolo și m-a dus unei femei în vârstă . Aceasta s-a ocupat de mine. Am fost spălată, îmbrăcată și pieptănată. Mi s-a dat o camera și mi s-a spus că o să fiu servitoarea prințesei Eleonor, sora regelui, cea care m-a scos din temniță.