- Kaytin Beatrice Roger de Providence, vrei sa fii sotia mea? Esti cel mai corect si bun om pe care l-am intalnit vreodata, mereu in stare sa te sacrifici pentru altii! Fa-mi onoarea asta! Casatoreste-te cu mine! Vrei?
- Da... DA! De un milion de ori da!
- Stati! Ce inseamna asta, Eric? Voiai sa te casatoresti cu mine doar pentru rang si avere? Cat de mizerabilesti tu acum! spune Izabell trezindu-se, parca, la realitate.
Era imbracata intr-o rochie lunga, alba, eleganta, dar prea impopotonata pentru gustul meu. Cusatura, dar si modelele rochiei erau din fir de aur, iar ornamentele din pietre pretioase ce straluceau la lumina candelabrelor uriase de deasupra si a lumanarilor ce inconjurau sala, dar mai ales altarul. Ma intreb daca aceasta nunta inportanta nu ar fi trebuit facuta la catredala. Totusi, se uneau doua regate. Parul ei blond ii flutura pe spate. Cerceii nu i se vedeau, dar la gat purta un colier din perle. Fata ei era incarcata de machiaj, dar raceala se citea fara efort.
- Nu sunt sigurul monarh ce se casatoreste pentru asta. Se numeste alianta politica. Chiar credeai ca dragostea m-ar aduce alaturi de un om atat de rece ca tine. Dar esti prea aroganta, pea egoista ca sa-ti pese de altcineva cu exceptia ta! spune Eric ridicandu-se.
- Si acum ca ai aflat adevarul te vei casatori cu ea?
- Stiai? Cu totii stiati... am remarcat eu. Stiati cu totii cine sunt si ati ascuns tot timpul asta. Pentru ca Izabell sa se casatoreasca cu Eric...
- Printesa Izabell! m-a corectat ea triumfatoare. Si chiar ne vom casatori! Aici si acum!
-Niciodata! a strigat Eric brusc.
- Ti-ai stricat viitorul, baiete! a spus regele Henri venind spre Izabell ce statea in fata noastra.
A luat-o de umeri si a spus indignat:
- Sa plecam, scumpo! Oamenii astia nu sunt vrednici de rangul pe care-l poarta!
Apoi a plecat spre usa impreuna cu Izabell si sotia sa. Regina Maria a alergat dupa ei strigand:
-Stati! Nu puteti pleca! Eric fa ceva!
- Lasa-i sa plece, mama! Nu merita sa ramana aici, nu cu aroganta pe care o au.
- O sa platesti scump pentru aceasta decizie! Kaytlin nu va ajunge niciodata pe tronul ala! Te-ai pripit!
- Stiai, nu-i asa? Stiai cine e ea? Si ai ales sa faci planuri cu Izabell pe la spatele meu! Din nou!
Regina s-a enervat atat de tare incat a parasit incaperea murmurand injuraturi. Eric si-a intors privirea spre mine linistindu-se si m-a intrebat in soapta:
- Vrei sa ne casatorim acum, aici?
- Nu... am soptit eu coborandu-mi privirea. Imi doresc ca la nunta noastra sa participe si prietenele mele din copilarie, dar si fratii si surorile tale. Sa fim cu totii ca o mare familie!
- Asta e dorinta ta?
- Da...
- Atunci la muti ani, iubito! Oficial suntem impreuna!
Banchetul a continuat. Am sarbatorit apartenenta mea unei familii regale. Brusc aveam un rang si un drum spre tron. E adevarat,drumul era presarat cu tot felul de obstacolo, dar macar aveam un drum. Aveam obiective clare pentru care sa lupt.
La fel ca toate bancheturile petrecute alaturi de Eric si acesta a fost minunat. Ziua mea a fost sarbatorita dupa mult timp.
Eric m-a mutat inapoi in camera sa, pastrandu-mi totusi celelate incaperi. Timpul trecea, fiecare zi fiind incarcata cu treburi de stat in consiliu, probleme legate de titlul meu in consiliul suprem si pregatiri de nunta. Eric si-a reluat indatoririle de rege. Am stabilit ca incoronarea va avea loc in ziua nuntii. Toate astea ma obosisera. Uneori simteam captiva intre peretii castelului, sufocata.
Am iesit din palat intr-o seara si am mers pe coasta. Marea se vedea perfect de acolo si iti dadea sentimentul de libertate. Era inceputul verii. Vantul adia cu blandete racorindu-mi pielea prin rochia mea subtire, rosie.
Am ramas peganduri minute in sir pana am simtit doua brate ce mi-au inconjurat mijlocul.
- Ai evadat aici? s-a auzit vocea lui Eric.
- Am vrut sa iau putin aer, am raspuns eu privind in zare.
- Stiu ca indatoririle de la palat pot fi sufocante.
- S-au adunat multe. Trebuie sa trimit documentele consiliului suprem.
- M-am ocupat eu deja. Ai toata sustinerea mea, si ca rege, si ca viitor sot, dar si ca membru al consiliului.
- Ma bucur ca te am alaturi!
- Situ mi-ai fost alaturi cand am avut nevoie. In plus, asta ma ajuta si pe mine.
- Abia astept sa se termine toate.
- O sa ne obisnuim cu timpul cu responsabilitatile. Sa conduci doua state e mai greu decat unul singur.
- Iti faci griji?
- Atata timp cat esti langa mine nu am de ce sa ma ingrijorez. Dar nu toate astea te intristeaza. Spune-mi!
S-a aseazat in fata mea continuand sa ma tina de mijloc. Ma privea fix in ochi, iar eu mi-am dat mainile dupa gatul lui. Stia ca ceva e inneregula cu mine si voia sa afle.
- Deci, ce se intampla? m-a intrebat el in soapta. De cateva zile esti trista.
- In zilele astea, am inceput eu plangand, cand nunta noastra e atat de aproape, imi e din ce in ce mai dor de mama si tata. Mi-e foarte dor de ei! Simt ca lipseste o parte din mine.
- Stiu cum te simti... Mi se pare ca tata trebuia sa fie aici, sa se ocupe de toate, iar mama sa ne ajute la pregatiri, in schimb tata e mort, iar mama mai mult pune bete-n roate.
- Mai e ceva...
- Te ascult.
- Am o teama... Am impresia ca in orice moment se poate intampla ceva ce ne va desparti pentru totdeauna. Eric, nu vreau sa te pierd. Nu si pe tine, nu din nou.
- N-o sa ma pierzi! De data asta, orice s-ar intampla vom lupta impreuna. Voi fi langa tine la fiecare pas. Nu mai vreau sa suferi! Nu mai plange! Fiecare lacrima de-a ta imi este ca un pumnal izbit in inima. Trebuie sa speram ca totul va fi bine!
- Sper ca nu ne va desparti nimic, niciodata. Nu as suporta pierderea ta!
- Nu te-ngrijora! In curand va fi nunta noastra si vom fi legati pentru totdeauna! Impreuna vom trece peste toate!
CITEȘTI
Viata la curtea regala
Historical FictionIN CURS DE CORECTARE Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...