Viata la curtea regala

Ghinionul unuia, norocul celuilalt

In dimineata zilei urmatoare m-am ocupat de toaleta mea, iar imediat dupa ce a trecut ora pranzului am iesit din camera. Am trecut holul principal printre fetele care asteptau sa intre. Eu am intrat prima. Regina si viitorul rege isi ocupasera deja locurile pe tron. Ajunsa in fata lor m-am asezat in genunchi asa cum vazusem ca facusera si celelalte in ziua precedenta. 

- Kaytlin, ce faci aici? a intreabat regina confuza.

- Sunt una dintre pretendentele printului mostenitor, am raspuns eu fricoasa simtindu-ma oarecum prost. 

- Kaytlin, nu te mai prosti! Ridica-te si vino langa mine! O sa vorbim la final...

Am respectat ordinele stricte ale reginei asa ca m-am ridicat si am mers in dreapta ei. Restul de fete au intrat in camera si pe rand au facut plecaciuni si li s-au atribuit diverse intrebari. La sfarsit regina si viitorul rege au ales o fata destul de frumoasa si de desteapta ca sa poata sa devina regina si mama cat mai repede. La final m-au intrebat si pe mine ce parere am.

- Pare o fata perfecta... am spus eu incurcata. Dar cu toate aste as vrea sa fiu si eu evaluata.

- Tu chiar vorbeai serios? a spus regina privindu-ma cu dispret.

- Desigur! De ce nu as putea?! Sunt urata, proasta?! Nu cred. Ah! dar stai. Nu am nici titlu si nici bani, iar trecutul meu este unul foarte promitator. Asta e?

- Sigur ca esti frumoasa si desteapta, iar banii nu sunt atat de importanti pe cat crezi, dar sa fii fecioara este cel mai important lucru pentru a deveni sotia unui barbat cu putere, mai ales a unui rege. Si ce?! Nu-ti ajunge functia primita? Acum vrei sa fii si regina! 

- Nu vreau sa fiu regina. Cel putin nu asta intentionez. Vreau doar sa ma casatoresc cu printul, chiar daca ar fi doar un taran.

Nu-mi dadeam seama cum imi ieseau acele cuvinte din gura. Intre timp ma napadisera lacrimile, iar in mintea mea totul era clar. Stiam ca nu voi reusi, dar inima imi spunea ca totul o sa fie bine.

- Crezi ca ma inmoi daca plangi? Ei bine nu! Vrei sa-mi spui ca il iubesti. Nu este problema mea. Si chiar daca si el te-ar iubi, nu va veti casatori. Imi pare rau! Nu sunt doar mama lui, ci regina statului. Cat inca statul e sub puterea mea o sa fac tot ce este mai bine pentru el. Nu vreau ca statul si fiul meu sa fie de batjocura din pricina casatoriei lui cu tine, o fosta prostituata. Imi pare rau!

 Toata aceasta discutie in contradictoriu afusese loc intr-o camera alaturata, ferita de ochii curioaselor ce asteptau hotararea. Cum am incheiat discutia a trebuit sa ne intoarcem in sala tronului. Regina a pasit prima, iar apoi ,pe urmele ei, Eric.

- Imi pare rau! Stii ca nu a facut asta din rautate!? E datoria ei sa ne fereasca de necazuri...

Asta mi-a spus el inainte sa iasa pe usa. Imediat mi-am sters lacrimile si am iesit si eu zambitoare.  Am stat cateva minute in dreapta reginei cat timp ea si-a spus discursul. Emotiile fetelor cresteau fiindca regina crestea suspansul.  Intr-un final a dat verdictul:

- Sierra d'Emeul, felicitari! Vei fi viitoarea regina a regatului, vei fi sotia fiului meu, Eric.

- Felicitari, Sierra!  Meriti asta! a spus imediat si printul. 

Pe fetele celorlalte fete se vedea instinctul animalic. Parca voiau sa o jupoaie de vie. Dar nu s-a intamplat niciun incident. Toate s-au retras intristate, iar Sierra a plecat intr-o camera separata cu regina si printul. Simteam cum mi se face rau. Nu-mi mai simteam picioare si am cazut pe tronul reginei. Era un lucru minunat sa fii regina, desi, de multe ori, trebuie sa faci lucruri pe care nu vrei sa le faci. Dar circumstantele imi spuneau ca nu o sa ajung niciodata regina, nici sotia lui Eric. Eram profund indurerata si imediat cum mi-am revenit am alergat spre camera mea.

Odata ajunsa in camera mea m-am trantit in pat si am inceput sa plang in hohote. Stiam ca regina nu facea nimic din rautate. Stiam ca eu sunt o problema. Stiam ca as distruge regatul. Dar il iubeam foarte mult pe Eric si as fi dat totul sa pot sa am un viitor alaturi de el. Dar nu unul asa cum era cel al Sarrei , metresa regelui. Voiam sa fiu singura din viata lui. 

Dupa jumatate de ora mi-am mai revenit. Atunci am zarit un biletel pe masa de toaleta. M-am ridicat, am mers acolo si l-am luat. L-am deschis si am inceput sa citesc.

,, Te astept in gradina. Am sa-ti spun ceva ce cred ca te va inveseli.

Eric''

Imediat m-am schimbat si am iesit din castel. Oare ce avea atat de important sa-mi spuna? Ajunsa in gradina nu vedeam pe nimeni. Oare ma pacalise? Imi facuse o farsa? Nu credeam asta. Voiam sa il strig, sa il gasesc intr-un fel. Dar nu am putut. Va spusesem ca se facuse frig. Ei bine, acum se asternuse primul covor de zapada.  Am simtit cum am fost lovita dupa cap si cum am cazut in zapada moale. Cu siguranta nu era Eric. Dupa asta am simtit ca cineva ma tara fara mila. Atat! Mai departe e intuneric.