Viata la curtea regala

Planul de scăpare

 Toată noaptea m-am gândit la ceea ce trebuia să fac. Nu voiam să devin o ucigașă. M-am gândit la posibilitatea că prințesa Eleonor vrea doar binele statului și că acest bine îl vede în nepotul ei favorit, dar chiar și așa niciun om cu inima curată nu își omoară propriul nepot. Ea nu putea fi în niciun caz bună și probabil odată cu moartea fratelui ei, regele, și cu urcarea pe tron a nepotului favorit va primi și ea o poziție înaltă pe care, probabil, nu o va obține când adevăratul prinț moștenitor va urca pe tron. Poate ei îi era frică și de faptul că poate va fi îndepărtată cu totul de la palat când el va urca pe tron. Și asta o făcea vulnerabilă.  Dacă stau să mă gândesc bine, în scrisoarea trimisă ducelui ea s-a numit regină. Poate că asta urmărește. Vrea ca nepotul ei preferat să-și alunge mama și s-o numească pe ea regină-mamă.

 Dar ce aveam eu de făcut? Eu trebuia să-i deschid ei drumul spre glorie omorându-l pe prinț. Și dacă nu o făceam eu, sigur o făcea alta. Și atunci mi-am amintit ce îmi zicea mama: ,,Dacă poți să faci un bine fă-l chiar dacă te pui pe tine în pericol! În viață trăim ca să-i ajutăm pe alții!" Cuvintele înțelepte ale mamei îmi răsună mereu în minte și mă călăuzesc pe drumul ce bun. Of, mamă! Dacă ai știi cât de dor îmi e de voi! Vă mulțumesc pentru tot ce m-ați învățat!

 Într-un final, spre dimineața, mi-a venit o idee și după ce m-am pregătit, în loc să mă prezint în fața ușii metresei regelui așa cum îmi dăduse ordin prințesa, m-am prezentat în fața ușii reginei. Bine-nțeles că atunci când m-a văzut reginei i s-a părut ciudat. 

-Trebuie să vorbesc cu dumneavoastră, Majestate! E urgent! am spus eu dând buzna în camera ei.

- Nu poți lăsa pe mâine? Astăzi este o zi foarte încărcată, mi-a spus ea foarte calmă, ciudat de calmă.

-Nu se poate! Va rog, măreață regină Maria de Valencia! Trebuie să aflați lucruri importante despre fii dumneavoastră. 

-Bine, te ascult. 

 Le-a făcut semn celorlalte să iasă și s-a așezat pe un fotoliu. Regina a vorbit foarte calm pe tot parcursul discuției, iar eu foarte răspicat oscilând volumul tonului.

- Sora regelui, prințesa Eleonor, mi-a ordonat să-l omor pe prințul moștenitor, am spus eu tare și repede. 

- CE??? Dar tu ai intrat în slujba Sarrei d'Alon. 

- S-a gândit că astfel toți o vor acuza pe ea și fiindcă este metresa regelui ar fi avut motive întemeiate.

- Dar de ce ar face Eleonor asta? Te-ai gândit?

- Știu că poate dumneavoastră știți deja, dar eu m-am gândit că urcându-l pe tron pe nepotul preferat ar obține titlul de regină-mamă făcându-l pe acesta să își exileze adevărata mamă, adică pe dumneavoastră. 

- Ești o fată inteligentă! Cum de Eleonor n-a observat asta?!

- Am auzit-o vorbind cu cineva că dacă eu nu fac asta va trimite pe altcineva și dacă într-un final nu va reuși nimeni, îl va omorî cu mâna ei. Trebuie să facem ceva!

- Nu îl omorî și te voi proteja!

- Nu înțelegeți!? Daca eu nu îl omor, îl va omorî altcineva. Trebuie să facem ceva!

- De ce vrei să ne ajuți? Soțul meu te-a adus cu forța aici crezând că ești o spioană și a vrut să te omoare. Poate că ești... Cine te-a trimis?

-Intuiția. De luni bune eram închisă într-un han și obligată să fac lucruri dezgustătoare. Am reușit să fug și se pare că am ajuns aici unde cumnata dumeavoastră pe care am crezut-o o sfântă, o femeie cu inimă de înger, mi-a încredințat misiunea de a vă ucide primul fiu, viitorul rege al acestui regat. Trebuie să facem ceva! Cumnata dumneavoastră are mult prea mulți prieteni importanți, oameni cu roluri importante atat la curte cât și pe câmpul de luptpă sau în alte state. Vreau să am încredere în dumneavoastră. 

-Vorbești despre familia mea. Vorbești cu regina ta. Poți avea toată încrederea din lume în mine. Dar dacă cu toate astea mă subestimezi ai încredere că sunt mamă și îmi iubesc enorm copii. Pe de altă parte sunt regină și îmi iubesc poziția. Dar oare eu pot avea încredere într-o simplă servitoare care a fost adusă aici acum trei zile cu acuzația că este spioană?

-Majestate, puteți avea încredere în mine. Părinții mei, mai ales mama mea m-au învățat să îă ajut pe oamenii din jurul meu chiar dacă eu aș suferi. De aceea vreau să vă ajut.

 Cu aceste ultime cuvinte am bufnit în plâns. Lacrimile mele curgeau ca un râu. Amintirea părinților mei mă făcuse să plâng. Pierderea lor de la o vârstă atât de fragedă mă distrusese. Poate că de asta voiam să îi ajut. Voiam să îmi găsesc un loc în lume sau să mor, fiindcă viața mea din ultimul timp mă nemulțumea complet. Ajunsesem să-mi urăsc viața complet și voiam s-o schimb cumva. Mi-am șters, însă, lacrimile, m-am resemnat și mi-am ridicat capul spre regină.

-Iertați-mă! Amintirea părinților mei m-a făcut să mă emoționez.

-Ești o fată tânără. Înțeleg că nu ți-ai văzut de mult timp părinții, dar cândva o să vă revedeți.

-Nu cred... Părinții mei sunt morți. 

 Am văzut o schimbare pe fața calmă a reginei. Acum părea puțin șocată, dar și-a revenit repede și mi-a spus:

-Îmi pare rău pentru tine!

-Nu am pe nimeni și tot ce vreau este să îmi găsesc un loc unde să nu fiu singură pe lume. Dar până atunci trebuie să facem ceva în situația actuală. Am hotărât deja că putem avea încredere una în cealaltă. Dar ce vom face?

-Poate fugi într-unul din castelele mele până voi reuși să scap de Eleonor cu informațiile primite de la tine. 

-Buna idee! Dar vrea să-l omor. Sigur mă va omorî ea pe mine apoi fiindcă știu atât de multe despre ea.

-Atunci vei muri și tu. După ce mâncați vei pune o otravă peste mâncarea rămasă ca să se creadă că l-ai otrăvit. Apoi eu o să le spun tuturor că v-am găsit morți.

-Dar regele va vrea să-și vadă fiul. Dar dacă ați spune că dușmanii ne-au omorât, apoi ne-au răpit.Mai întâi otrăviți, apoi răpiți. Și poate plătiți și o slugă sa spună că a auzit țipete. 

-Atunci o să-l întrebe de ce nu a intervenit. 

-O să răspundă că a primit indicații clare să nu-l deranjeze pe prințul moștenitor. Otrava își va face efectul după ce răpitorii ne vor ataca, astfel ei ne vor transporta fără a ne zbate, fără a țipa.

-Trebuie să recunosc că pentru vârsta ta ai o minte foarte ascuțită. Acum trebuie să-i spun scumpului meu fiu.

-NU! Dacă cineva m-a văzut intrând aici puteți spune că m-ați chemat să mă interogați despre viața mea, dar dacă cineva vă va vedea discutând cu fiul dumneavoastră și îi va spune prințesei ea își va da seama că v-am spus și totul va fi distrus. Știți doar că are spioni în tot ținutul. Spuneți că voi pleca cu el. În noaptea dinaintea plecării îi voi explica adevărul. 

-Bine. Când se va întâmpla asta? Ți-a dat o dată fixă?

-Nu, dar cred că își dorește să se termine cât mai repede.  

- Gărzi!!!

 Imediat a intrat un bărbat și s-a înclinat în fața reginei.

-Trimite după Sarra d'Alon. Să vină imediat!

 Omul a plecat, iar regina mi-a explicat:

-Daca va da vina pe Sarra voi spune că ați fost cu mine toată ziua și că nu am văzut-o să-ți dea indicații sau că tu nici nu ai fost cu ea, iar tu vei merge să vorbești cu Eleonor și să te pregătești. În noaptea asta va începe războiul sau mai degrabă mâine dimineață.  

Atunci ușa s-a deschis și Sarra a intrat. 

-Sarra, draga mea, știu că Eleonor ți-a oferit această fătucă, dar se pare că o vrea înapoi. O să-ți explic totul altă dată. Pleacă acum, copilă!