IN CURS DE CORECTARE
Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...
In seara urmatoare s-a intamplat la fel, n-a venit pana dimineata. Nu i-am mai zis nimic. Dupa doua seri nici n-a mai venit. L-am intrebat ce se intampla, dar mi-a spus ca era obosit, ca muncise prea mult, si de fiecare data s-a culcat fara sa ma bage in seama. Dupa cateva zile asta a devenit un obicei. Nici nu l-am mai asteptat seara. Stiam ca vine doar dimineata, sta doua ore, apoi pleaca fara sa ma bage in seama. Eu imi petreceam zilele citit actele familiei.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Asa a trecut o saptamana, a mai trecut una si inca una. Era mijlocul primaverii. O noapte frumoasa. M-am oprit din studiat documentele acelea plictisitoare. Am iesit pe balcon. Am privit cerul instelat. Mi-era dor de el... De unde venise racirea aceea teribila? Ce se intamplase cu noi? Oare chiar lucra toata noapte? Daca da, atunci nu se gandeste la el, la sanatatea lui? Ce e in capul lui? Ma framantam degeaba. El nu era acolo. Nu stiam unde e. Nu mai vorbisem. Renuntasem demult sa-l astept. M-am asezat si am adormit plangand. Renuntasem sa mai sper la ceva.
Dupa cateva ore o usa s-a deschis. M-am trezit si am intrat in camera. Eric venise si voia sa se schimbe.
- Ce se intampla? am strigat eu intrand pe usa. Ce se intampla cu noi? N-am vorbit de doua trei saptamani.
- Nu s-a intamplat nimic. N-am timp de nimic. Merg sa ma schimb, imi raspunde el plictisit dand sa treaca pe langa mine.
- Nu pleci nicaieri pana nu vorbim! am tipatsi l-am prins de mana.
- Ce vrei?
- De ce vii la orele astea?
- Ce? Imi coordonezi tu programul? Nu prea cred. Lucrez! Asta fac. E nevoie de mine si mi-e greu. Mama nu mai e aici sa ma ajute.
- Nu mai invinovatit niciodata si n-o s-o faci acum! Nu-ti pasa de loc de tine?
- Ce vrei sa spui?
- Spun ca oboseala asta nu-ti face bine.
- Doar eu stiu ce-mi face bine.
- De ce te comporti asa cu mine?
- Sunt obosit si tu ma sacai. Cum ai vrea sa ma comport?!
-Esti sigur ca doar oboseala e de vina?
- Nu-ti convine?! Atunci pleaca!
- Eu...
- Da. Tu! Am plecat. Am treaba!
A iesit trantind usa, iar eu am cazut pe podea plangand. In scurt timp a rasarit soarele. In ziua aceea am refuzat sa mananc, am refuzat sa beau, am refuzat sa fac ceva. Stateam pe podea si plangeam. Nu ma puteam opri. Mi se frangea sufletul. Ma alungase. Simteam cum corpul mi se topea, parca ma coplesea focul interior.
In acea seara abia am adormit. Dimineata urmatoare am fost trezita de o bataie insistenta in usa.
-Intra! am strigat eu ridicandu-ma din pat.
O servitoare a intrat ingrijorata.
- Domnita, Maria Sa a lesinat. E la infirmerie, a spus ea in timp ce eu ma cutremuram. Dupa ce va pregatiti poate ar trebui sa mergeti. Va tot striga numele.
Am impins-o din fata mea si am iesit in hol. Era multa lume care ma privea cu batjocura si mirare, dar n-aveam timp de ei. In rochie de noapte si desculta fiind am alergat pana la infirmeria unde am cazut langa patul lui.
- Cum se simte? am intrebat medicul lundu-l de mana pe Eric.
- Oboseala si stresul l-a macinat. Nu este intr-o stare grava, dar va trebui sa stea departe de stres o vreme. Isi va reveni repede si din inconstienta. Nu va faceti griji! Va rog sa iesiti! Trebuie sa se odihneasca! mi-a raspuns medicul.
- Numai cinci minute as vrea sa ramanem singuri. E in ordine?
- Cinci minute.
Medicul a iesit, iar eu m-am ridicat. L-am privit. Mi se rupea inima sa-l vad asa.
- Kaytlin! Kaytlin... Kaytlin... mormaia el.
- Sunt langa tine! am spus eu apropiindu-ma de el. N-am sa te las singur niciodata! Iti promit! Te iubesc prea mult ca sa te parasesc! Ti-o spun si eu azi. Te iubesc mai mult decat orice!
L-am sarutat si am plecat cu ochii in lacrimi.
- Mereu am stiut ca-mi vei distruge fiul! s-a auzit strigand din capatul holului.
M-am intors sa vad cine este. Am ramas ca trasnita. Era regina. Mi-am intors capul spre un nobil.
- Cum regele nu se simte bine statul trebuie sa fie condus de cineva, mai ales intr-o asa situatie complicata. Din acest motiv a fost scoasa regina mama din temnita. Ea va conduce statul pana isi va reveni regele! a spus nobilul plecandu-si capul.
- Esti o pacoste pentru statul nostru! a spus regina apropiindu-se de mine.
I-am intors spatele si am dat sa plec.
- Nu am terminat de vorbit! a strigat ea.
- Pacat! m-am intors eu. Pentru ca eu nu am nimic de vorbit cu dumneavoastra!
- Uite ca eu am! Iti faci imediat bagajele si pleci de aici!
- Nu ma puteti da afara! Nimeni inafara de Eric nu poate!
- L-ai terminat si mai ai tupeul sa-i pronunti numele?! Niciodata nu vei mai apropia de el.
- Mai bine mor!
Am plecat. Toate veneau una dupa alta. Nimic nu le putea opri. De asta se spune ca o nenorocire nu vine niciodata singura. M-am schimbat si m-am intors. Am ramas toata ziua in fata usii infirmeriei rezemata de un perete.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Domnita! spune o tanara servitoare. Mancati ceva! Nu ati mancat nimic de alaltaieri!
- Nu mi-e foame! am spus eu. Apreciez ca te interesezi, dar nu pot sa mananc. Cum te cheama?
- Cara, domnita.
-Cara... Bine. Pleaca! Lasa-ma singura!
- Domnita, s-a trezit regele! spune medicul iesind pe usa. Va cheama!
