IN CURS DE CORECTARE
Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...
Cum de toata lumea vorbeste despre tatal meu? De unde il conosc ei? A fost un om important? Bun sau rau? Ma indreptam spre camera mea punandu-mi tot felul de intrebari cand am fost prinsa de mana si trasa intr-o incapere intunecata.
- Cine esti si ce vrei? a tipat eu.
- Mi-a fost dor de tine. Nu te-am mai vazut de cateva zile! s-a auzit vocea lui Eric imbratisandu-ma.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Ei bine eu te-am vazut! Te pupai cu Izabell.
L-am impins si am facut un pas inapoi.
- Ce faci? Nu s-a intamplat nimic.
- Nu conteaza. Oricum noi nu o sa ne mai vedem. Bine? Asta e ultima data.
- De ce?
- E periculos. Oricine ne poate vedea. Asa e cel mai bine. O sa ne intalnim doar din punct de vedere profesional.
- Bine... Dar...
- Dar in doua zile e nunta. Cred ca esti emotionat.
- Va avea loc si incoronarea mea, deci da sunt.
- Vei fi un rege bun. Sa nu te iei dupa ea.
- Esti in consiliu. E de ajuns ca sa-mi spui ce e bine pentru tara.
-Nu vreau sa-mi pierd functia, deci nu o lasa sa ma dea afara.
- Nu-ti face griji!
- Bine... Pai eu plec!
- Kaytlin!
- Da.
- Te iubesc!
- Sa nu-mi mai spui asta niciodata! Doare prea tare!
Am iesit plangand si am mers in camera mea fara ca nimeni sa ma vada. Ajunsa acolo am scos cativa saculeti cu galbeni si m-am pregatit pentru ca in seara aceea sa merg la servitori. Am terminat repede pregatirile asa ca m-am asezat pe scaunul de la birou si am inceput sa rasfoiesc documentele familiei mele. Timpul a trecut si seara s-a lasat. Am plecat in jurul orei unsprezece.
Ajunsa la bucatarie, toti cei prezenti erau uimiti de prezenta mea acolo.
-Buna seara! am spus eu zambitoare. Am aflat ca vorbiti despre mine.
- Domnita, se poate?! a spus bucatarul agitat.
- Nu va faceti griji! Ma bucur ca ma considerati o persoana buna.
- Aveti o inima buna, domnita! Toata lumea stie povestea dumneavoastra! a spus o batrana.
- Va multumesc pentru incredere si sprijin. Sper ca si voi sunteti bine!
- Slava Cerului, suntem bine!
- Cara, vino langa mine si impartele saculetii. Nu prea intalnesti oameni atat de buni in zilele astea, iar cei cu suflet intr-adevar bun nu sunt rasplatiti suficient. De maine Cara nu o sa mai lucreze cu voi. Va fi domnisoara mea de onoare!
