IN CURS DE CORECTARE
Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...
Dupa banchet eu si Eric ne-am retras in camera unde am avut prima noastra noapte ca sot si sotie. Dimineata razele soarelui ce au intrat in camera m-au trezit bland. Stateam cu capul pe bratul lui Eric care inca dormea. ,,In sfarsit impreuna!'' gandeam eu privindu-l.
Trei batai puternice in usa ne-au facut sa tresarim. Ne-am uitat nedumeriti unul la altul, apoi la usa. Cine putea fi la prima ora a diminetii? Ce era atat de grav? Un nobil a intrat in camera imediat.
- De ce ai intrat neanuntat? a intrebat Eric ridicandu-se.
- Este o urgenta, Majestate! a spus nobilul. Familia Estos a anuntat razboi. Casatoria dumneavoastra cu regina de Providence nu le-a picat bine. Au pornit o revolta. Toata partea de sud a tarii e invadata.
-Granita... Faceti tot ce se poate sa fie inlaturati. Trimite o parte din trupe acolo.
- Majestate, vor sa discute cu dumneavoastra.
- Fa ce ti-am spus! Vom pleca in seara asta! Pregatiti totul!
Nobilul a iesit, iar Eric s-a asezat pe pat.
- Razboi ne mai lipsea! a spus el incruntandu-se.
- Vin cu tine!
- Nu! O sa ramai aici.
- Crezi ca nu ma pot descurca in razboi? Stii deja ce...
- Nu e vorba de asta! Am nevoie de cineva aici. De cineva capabil sa ia decizii in momente critice. Am nevoie de tine aici.
- Ai dreptate. Daca stiu ca tu pleci poate vor crede ca palatul este neprotejat si vor ataca si aici.
- Trebuie sa ne intram in rolurile de rege si regina. Tara se bazeaza pe noi. Kaytlin!
- Spune!
- Surorile mele sunt inca aici. Nu pot pleca acum. Promite- mi ca o sa ai grija de ele!
- Sigur ca da! O sa fie in siguranta aici. Fratii tai?
- Nu stiu ce sa zic. Eduard e destul de mare sa-l iau cu mine, dar...
- Ti-e frica sa nu pateasca ceva.
- Da. Pe Adam nu-l pot lua cu mine. E un tradator. Cei mici vor ramane aici, desigur.
- Nu-ti face griji! Totul o sa fie bine aici.
- Ai grija la mama.
- Pot s-o bag in temnita, in caz de ceva?
- Ar fi o idee buna! Dar momentan sa ramana in libertate, ok?
- Bine. Cand pleci?
- Ma gandesc sa plec in zori. Dar plecarea in seara asta e mai eficienta avand in vedere ca e o urgenta.
- Ai de gand sa le spui unde pleci?
- Le vei spune tu diseara, la cina. Vei sta in locul meu.
- Eric, daca se inrautateste situatia ma anunti imediat. Daca trec granita, o sa trimit o parte din trupele mele acolo.
- O sa fac orice ca sa nu treaca granita. Nu vreau ca oamenii tai sa sufere pentru neintelegerile familiei mele. Familia de Revois e periculoasa. Nimeni nu o sa intre si n-o sa iasa din palat fara acordul tau. Tot palatul va fi plin de garzi. Restul armatei este la un kilometru distanta. Au pe cineva care vegheaza de la inaltime. O sa trec pe acolo sa le spun situatia, sa fie pregatiti pentru orice.
Toata ziua am petrecut-o in camera consiliului. Am pus cap la cap tot ce stiam si ne-am facut planuri pentru diverse situatii posibile. Ne gandeam cum am putea finaliza razboiul fara lupta. Dar cu siguranta familia de Revois nu are nimic de pierdut. Ei vor Valencia doar pentru ei, poate chiar si Providence, dar niciodata nu vor putea trece peste noi. Trebuie sa gasim o cale pentru asta.
- Cum ar renunta la tron? Ce le este mai drag decat tara? am intrebat eu ganditoare.
- Nimic. Pentru ei tronul, coroana sunt cele mai importante lucruri. Nu stiu ce inseamna iubire! a spus un nobil.
- Are dreptate. Doar daca ii invingem, il putem obliga pe Filip, mostenitorul, sa semneze tratatul de pace! a raspuns Eric rece.
- Si daca refuza?
- Il voi arunca in temnita cu mana mea. Trebuie sa renunte la dreptul la tron!
In seara aceea am iesit in fata palatului. Cativa nobili asteptau calare la poarta.
- Ai grija de tine! i-am spus lui Eric imbratisandu-l. Nu te gandi la noi! Vom fi bine.
- Sper ca totul sa se termine repede sa putem pleca in vacanta!
- Ramai pozitiv, gandeste-te la lucruri frumoase! Totul va fi bine!
Dupa o imbratisare de cateva minute in tacere, lacrimile incercau sa in inunde fata, dar am zambit. Nu voiam sa-l intristes pe Eric si sa-i spulber sperantele. Un sarut a fost incheierea despartirii noastre. Eric s-a urcat pe cal si a iesit pe poarta in fruntea nobililor. Astfel au plecat la razboi unde armata plecase chiar de dimineata.
M-am intors sa intru pe usa palatului. Mi-am ridicat capul si am vazut la una dintre ferestre fratii mai mici ai lui Eric.
- Kaytlin, ce s-a intamplat? a strigat Paul, cel mai mic dintre frati.
- Unde s-a dus Eric? a intrebat si Patric, geamanul sau.
Amandoi ma priveau cu fete rugatoare. Erau nedumeriti si ingrijorati.
- Vorbim la cina! Pregatiti-va! le-am spus eu intrand pe usa palatului.
Am mers in camera mea si am imbracat o rochie alba cu maneci lungi. Am ramas cateva minute cu privirea pe fereastra. Priveam cum intunericul pusese deja stapanire pe vazduh. Ma temeam pentru viata lui Eric, dar si pentru viata noastra, a celor care am ramas la palat. Mi-am privit inelul pentru o secunda pentru a-mi recapata speranta, apoi am mers la cina.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acolo ma asteptau deja toti membrii familiei regale. M-am asezat in liniste in locul lui Eric din capatul mesei. Am inceput sa mancam in tacere. Desi ei nu stiau nimic in incapere se asternuse o liniste mormantala apasatoare, iar in lumina slaba a lumanarilor din candelabru scena parea cu adevarat sinistra. Nu stiam daca sa le spun adearul sau nu. Eric m-a lasat sa decid asta singura. Desi nu spunea nimeni nimic, privirile copiilor ma rugau sa le dau raspunsuri.
