Viata la curtea regala

Confruntarea doamnelor

-Fiul tău a fost luat de dușmanii coroanei. Nu mă poți învinui pe mine fără nicio dovadă, a spus  Eleonor după ce s-a resemnat.

-Dar astea ce sunt? i-a spus regele arătându-i scrisorile. Ce sunt astea? și i le-a aruncat la picioare. Mi-ai săpat groapa toți anii ăștia și acum vrei să mă elimini!

-Oriunde ar fi fiul tău e mort și nu mă poți învinui pe mine pentru asta.

-Fiul meu trăieșpte. Fiul meu a fost salvat chiar de slujnica pe care ai trimis-o să-l asasineze.

-Nu se poate așa ceva!

-Bine înțeles că se poate! am spus noi intrând pe ușa sălii de bal. 

 Eleonor a rămas ca trăsnită. I se părea ciudat că nu o ascultasem și pur și simplu șocant ca nu ieșea cum voia ea. Cu toate astea ideea că nu va ajunge niciodată la puterea pe care și-o doarea o dărâma. Atunci a izbucnit:

-Tu ești doar o prostituată! Ai crezut că dacă mă trădezi vei ajunge undeva, că vei ajunge să ai putere?! Nu se va întâmpla deloc așa. Credeai că după ce o să-ți termini treaba o să te omor? Dar regina ta măreață ce-o să facă?! Ești un nimic!

 Regina a sărit de pe tron pentru a-mi lua apărarea, dar i-am făcut semn că mă descurc. Gândindu-mă câteva secunde la ce aveam de spus și privind toți oamenii care se uitau ciudat la noi m-a cuprins o înfiorare.  

-Poate că sunt un nimic, am spus eu în cele din urmă, poate că regina o să mă omoare, dar măcar știu ca am salvat niște oameni, ca am salvat un stat. 

-Ai salvat pe dracu! a scuipat ea disprețuitor. Ești doar o marionetă. Nu o să ai niciodată putere. Ai fost o desfrânată și urma să fii ucisă, dar eu te-am salvat și tot ce ți-am cerut a fost să-l omori pe afurisitul ăsta de prinț.

-Lăsați-mă să vorbesc! Consider că astea nu sunt cuvinte adecvate pentru poziția dumneavoastră și că nici întreruperea unei persoane nu este tocmai un gest politicos. Adevărul este că am fost o proastă, am fost credulă, dar am fost doar un copil. Părinții mei muriseră, în acel moment lacrimile au început să curgă șiroaie pe obrajii mei, mătușa mea m-a dat afara și nu știam cum să supraviețuiesc. Am ajuns la acel han și credeam că hangița este o femeie binevoitoare așa cum am crezut și despre dumneavoastră în ziua în care m-ați scos din temniță, dar nu era așa. Hangița era un diavol care obliga fetele să se prostitueze și ucidea cu sânge rece pe oricare se opunea sau încerca să fugă. Asemenea diavol sunteți și dumneavoastră care pentru propriul scop sunteți în stare să vă ucideți cu sânge rece fratele, nepotul și probabil sute de alți oameni nevinovați. Sunteți singura vinovată în această tărășenie. 

-Nu! Tot ce am vrut mereu a fost ca Maria să plătească pentru tot ce mi-a făcut. Fratele meu s-a căsătorit la o vârstă fragedă, iar soția lui, Maria, a fost favorita mamei. Uitase de noi, fiicele sale, și se ocupa mereu doar de Maria, viitoarea regină. Am urât-o mereu, dar niciodată nu i-am făcut rău fiindcă îmi părea rău de Albert, fratele meu iubit. După ce au făcut un copil, au mai făcut unul. Primul, Eric, a fost mereu rece cu mine și nu am putut să mă apropii de el, dar al doilea, Adam, a fost ca propriul meu fiu și l-am iubit enorm. Înca îl iubesc, și el mă iubește așa că dacă Albert murea, iar Eric asemenea, urma să o exilez pe Maria. Eu urma să fiu regina mamă și Adam ar fi făcut tot ce voiam eu. Eu aș fi condus țara, iar Maria ar fi trăit în exil ca să se căiască toată viața că mi-a furat atenția, și să vadă cum eu îi conduc țara mult iubită. 

- Dacă tot spunem adevărul, a început regina ridicându-se de pe tron și venind în fața ei, să-l spunem până la capăt. Să dăm cărțile pe față. Adam nu are niciun drept la tron fiindcă el nu este copilul nostru, ci al tău. Da, așa este. Să știe toată lumea că ai născut un copil dintr-un adulter și că toată viața ai fost o dezmățată. Degeaba umblai să o jignești pe Kaytlin în timp ce tu ai avut relații inadecvate cu majoritatea nobililor și spionilor tăi. Visai ca eu să trăiesc în exil, dar de acum tu o să traiesti așa. Și totuși bucură-te că trăiești! Mama ta nu m-a iubit niciodată mai mult decât pe tine sau pe surorile tale. Doar că tu singură ai îndepărtat-o prin acțiunile pe care le făceai, prin faptul că mereu când venea la tine erai cu cineva în pat. Asta o deranja. Cum de surorile tale nu s-au plâns niciodată de mine? Fiindcă ele erau apreciate de regină deoarece știau cum să se comporte. Ai vrut mereu să te răzbuni și văzând că soțul meu, fratele tău, regele Albert de Valencia, nu mai moare te-ai gândit să-l asasinezi. Ghici ce?! Toți cei care te-au ajutat au fost decapitați. Țara a fost salvată și de aceea am dat acest banchet, pentru a sărbătorii prosperitatea țării din care tu o să dispari. Să închinăm în cinstea patriei! Să închinăm în cinstea prințului Eric, viitorul rege! Și să închinăm în cinstea lui Kaytlin fără de care mâine am fi fost cu toții morți! Gărzi, luați diavolul din fața mea!

 Cu aceste ultime cuvinte gărzile au venit, au luat-o pe prințesă și au închis-o în temniță, iar Adam a fost trimis cât mai departe de curtea regal. Regele a coborât de pe tron și l-a îmbrățișat pe Eric, apoi pe mine. După asta în seara aceea a fost o adevărată sărbătoare. Atât de multe dezvăluiri într-o singură seară! Aceasta a rămas în amintirile tuturor, iar mulți au numit-o ,,Confruntarea doamnelor''.