IN CURS DE CORECTARE
Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...
- Eric, nu ti-am spus sa nu... am spus eu intorcandu-ma.
Dar nu era Eric. Era un domn care ma privea cu o mimica destul de ciudata. Parea de vreo treizeci de ani, foarte chipes si voinic. Am ramas incremenita cand l-am vazut. M-am smucit repede din imbratisarea acestuia si am spus indignata:
- Cine sunteti, domnule?
- Nu izbucni asa! Nu-ti fac nimic rau! Ma gandeam doar ca e ciudat sa vezi aici, afara, in frig, o domnita asa incantatoare ca dumneavoastra. Ce faceti aici? De ce nu intrati in castel?
- Aerul rece imi face bine. Dar, de fapt, ce va intereseaza pe dumneavoastra? Cine sunteti?
- Lord Vicent, domnisoara. Dumneavoastra?
- Kaytlin. Sfatuitorul reginei.
- Incantat! Cred ca aveti un program incarcat!
- Sunt la ordinul reginei, dar este vreme de pace si nu sunt prea multe conflicte.
- Deci aveti destul timp! Va invit la o cina! Sau poate o plimbare, o baie, cine stie?!
- Ma scuzati, domnule, dar am destule de facut. Cum sa va refuz politicos? Nu!
- Bine, atunci. Oferta ramane valabila.
Am dat din cap politicos si m-am grabit spre palat. Ajunsa acolo am mers direct in camera mea sa ma culc dupa o zi atat de lunga plina de amenintari. M-am schimbat repede si imediat cum m-am intins in pat am adormit. Era deja trecut de miezul noptii si eram obosita.
Dimineata urmatoare m-am trezit foarte devreme datorita zarvei de pe hol. Imediat mi-am dat seama ca cel mai probabil se intamplase ceva cu regele asa ca am sarit repede din pat si m-am pregatit in graba, dupa care am alergat la camera regelui. Ajunsa acolo am vazut iesind pe usa regina. Era terminata, se simtea rau si avea ochii umflati de plans.
- Majestate, s-a intamplat ceva? am intrebat-o eu apropiindu-ma.
- Albert... a... murit! a spus ea plangand.
S-a sprijinit de mine ca sa nu cada. Se vedea cat de mult l-a iubit pe rege. Imi parea rau sa o vad asa si imi parea rau ca regele murise. Daca el nu era eu nu as fi ajuns niciodata la palat. Era un om bun si nu l-am acuzat niciodata, nici macar atunci cand m-a inchis in temnita crezand ca sunt o spioana. Dupa cateva minute regina a plecat. Am intrat in camera regelui. Patul sau, la fel ca restul camerei, era imprejmuit de flori.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Langa patul sau erau doua persoane, doi barbati. Unul plangea, celalalt il privea rusinat pe rege. Primul era Eric, iar cel de-al doilea Adam, care venise la palat pentru a-si cere iertare fata de rege si regina. M-am apropiat incet. Eric i-a facut semn varului sau, fostului sau frate fals, sa iasa, iar acesta i-a acceptat ordinul.
-Sunteti bine? l-am intrebat eu in soapta.
- Ai avut dreptate. Tatal meu s-a bucurat mult ca i-am fost alaturi in ultimele clipe. Stia ca o sa moara, Kaytlin! Mi-a spus asta. Mi-a spus ca atunci cand voi fi rege sa conduc cu mintea, dar sa-mi folosesc si inima, sa am mila, dar doar fata de cei care merita, sa tin langa mine doar oamenii in care am desavarsita incredere si sa ma casatoresc din dragoste fiindca el si mama au trecut prin toate cu ajutorul iubirii unul pentru celalat.
- Im pare rau pentru Maria Sa! A fost un om bun care tinea mult la dragoste si la familie atat de mult ca la stat si popor. ..
- Da... A fost un om bun, un tata bun, un sot bun, un rege si un conducator adevarat. Odihneasca-se in pace!
- Doamne ajuta!
- Ai vazut-o pe mama?
- Da. Dar cred ca n-ar trebui s-o lasati singura. Este foarte ranita.
- E Estera langa ea acum.
- Sora dumneavoastra?
- Da. Au venit toti de cum au auzit ca tata se simte rau. Suntem patru frati si trei surori.
- L-am vazut si pe Adam.
- A venit sa-si ceara iertare de la noi pentru jocurile murdare pe care le facuse cu mama sa, dar tata n-a mai fost aici cand a venit.
- Maria Sa va fi ingropat maine?
- Da, maine la pranz. Suntem distrusi... Avea doar patruzeci si cinci de ani...
- Acum trebuie sa priviti in fata, spre viitor. Tara este in mainile dumneavoastra. Nu dezamagiti pe nimeni! Va veti casatori, veti face copii si veti conduce tara ca un adevarat rege ceea ce si sunteti.
- Incurajarile tale ma vor ajuta mereu. Ii multumesc Domnului ca te-a trimis la mine!
- Duceti-va la mama dumneavoastra! Are nevoie de voi, de toti.
Am iesit din incapere si m-am intors in camera mea unde micul dejun era pregatit. Inainte de a ma aseza la masa am observa ceva stralucitor pe masa de toaleta. Era un lantisor de argint cu o piatra albastra pretioasa. Langa ea erau o floare si un bilet.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
,,Poarta medalionul azi si maine ca sa stiu ca imi accepti propunerea! Te astept si acum in fata geamului"
Off! Omul asta ma calca pe nervi. Am luat medalionul, floarea si biletul si am mers la fereastra unde, intr-adevar, ma astepta Vicent. Am deschis cu repezeala fereastra si i-am aruncat darul strigand:
- Nu ma mai cauta niciodata! Nu mai insista! Raspunsul meu la toate avansurile tale este: Nu!
Am inchis geamul si m-am asezat la masa. Acel om imi stricase dispozitia. Fusesem trista din cauza decesului regelui, dar acum eram nervoasa. Nu incheia cu asta. Ma enerva prezenta sa in viata mea.
In scurt timp pe usa a intrat o servitoare spunand:
