Viata la curtea regala

Juramantul

NECORECTAT

- Ce se intampla? Ce e asta?

Eric mi-a smuls scrisoarea din mina si a citit-o pe nerasuflate incruntandu-se , apoi s-a oprit brusc semn ca a terminat-o. S-a asezat pe fotoliu si si-a cuprins fata in maini.

- Eric, spune ceva! Raspunde-mi! am tipat eu luand scrisoarea care ii scapase pe jos.

- Izabella e fosta mea iubita! mi-a spus el neindraznind sa ma priveasca in ochi.

- Cred ca nu stia despre mine. Dar ce tot spun?! Mai nimeni nu stie de mine. Tu... ce-o sa faci?

- Nimic!

-Cum ,,nimic''?

- E trimisa din regatul vecin. Vor sa facem pace! Vor sa ne casatorim ca sa nu mai fie razboi.

- Bine... Nu-ti face griji pentru mine! Sunt bine!

- Nu o sa ma casatoresc niciodata cu ea. Parintii mei nu o voiau prin preajma mea, dar cat a stat aici am fost cu ea, apoi am realizat ca ea nu ma iubea deloc. Voia doar sa ne casatorim fiindca eu eram mostenitorul.

- Poate ca mama ta vrea pace intre popoare acum!

- Nu poate face nimic! Nu mai poate sa ma controleze!

- Bine... Ce o sa-i spui fetei aceleia?

- Nimic. Nu vreau sa vorbesc cu ea acum! Te rog, incheie subiectul! Poate voi vorbi cu ea maine...

- Cum stii...

- Asculta! L-am trimis pe Vicent intr-o temnita din Pria. Nu o sa mai iasa vreo zece ani.

- Lasa asta! Nu te mai gandi! te-ai stresat destul pentru mine! Incep sa ma gandesc ca daca nu eram eu totul era mai usor pentru tine!

- Taci! a tipat el ridicandu-se. M-am saturat sa te tot aud plangandu-te si invinovatindu-te! Nu ai facut nimic gresit. Renunta la ideea ca esti o pacoste! Esti cel mai bun om pe care l-am cunoscut si nu vreau sa suferi asa ca ai incredere in mine! Totul e bine, totul va fi bine! 

- Inteleg ca poate te-am enervat repetandu-ti mereu ca eu sunt vinovata pentru toate, dar te-ai gandit ca poate am dreptate?

- Nu! Si nici nu o voi face! Refuz sa cred ca esti vinovata de ceva! Si am dreptate. Trebuie sa intelegi asta.

M-am asezat pe pat si mi-am plecat capul. Eric s-a asezat langa mine si mi-a cuprins fata in maini, apoi mi-a soptit privindu-ma in ochi:

- Esti fosrte importanta pentru mine! Am mare incredere in tine!

- Poate ar trebui sa te gandesti ca vreau doar sa fiu regina!

- Dar nu o fac fiindca te cunosc! Stiu ce simti pentru mine! Te iubesc, Kaytlin!

L-am imbratisat strans, iar m-a pupat pe frunte. 

- Hei, uita-te la mine! mi-a spus el increzator. Vom trece peste toate! Acum... merg sa ma schimb!

- Bine! i-am raspuns eu.

Pe fata mea aparuse un zambet larg. Simtem cat de mult tinea la mine, dar , ca de obicei, nu intelegeam de ce. Atunci a fost momentul in care mi-am jurat ca voi fi langa el indiferent de situatie, indiferent de voi fi vinovata sau nu, nu-l voi parasi. Asta era dorinta lui asa ca vom trece impreuna prin toate. Atunci mi-am jurat ca voi lupta cu oricine pentru noi!

In scurt timp s-a intors si s-a asezat pe fotoliu precum facuse cu o seara in urma. Eu ma intinsesem in pat, dar ma ingrijora starea lui. ,, Daca nici in noaptea asta nu va dormi?'' gandeam eu atunci.

- Eric? am spus eu incet.

- Da! Ai nevoie de ceva? m-a intrebat el sarind de pe fotoliu.

- Nu, multumesc! Tu..., esti bine?

-  Sigur ca da! Ma simt perfect!

- Stiu cat esti de obosit! Nu mai poti petrece o noapte stand treaz pe fotoliul ala! Vino langa mine!

- Dar tu...

- Sunt bine! Vino!

S-a ridicat incet de pe fotoliu si s-a intins in pat.

- Sigur esti bine? m-a intrebat el in soapta.

- Ma bucur ca-ti faci griji pentru mine, dar chiar sunt bine! am raspuns eu zambitoare.

M-am apropiat de el si l-am luat in brate. Ma simteam... bine, oarecum. Eram destul de fericita si asta era un lucru ce nu mi se intamplase de multe ori. Eram surpinsa ca nu imi era frica si cred ca si el era. Il iubeam cu adevarat, mai mult ca orice pe lume.

In dimineata urmatoare am fost treziti de niste batai puternice in usa. Un barbat a intrat brusc si a spus:

- Printesa Izabell mi-a zis sa va anunt. A spus ca e important si daca nu o primiti acum, sa va intalniti cu ea in cursul acestei zile. A insistat sa va spun ca ,,ii arde inima de nerabdare'' sa va vada.

Barbatul s-a retras, inchizand usa dupa el.  Eric care se ridicase s-a trantit in pat strigand:

- Toate se tin lant!

- Stii ca daca o eviti va insista mai mult, nu? l-am intrebat eu ridicandu-ma.

- Stiu. E enervanta!

- Regele are parte de multi oameni enervanti. Obisnuieste-te!

Eram pe jumatate serioasa. Stiam ca va avea multe pe cap, mai ales atunci, la inceput. Imediat ne-am ridicat. Eu am dat sa plec, dar m-a oprit cu o intrebare.

- Ai planuri pentru azi? m-a intrebat el.

- Poate ma voi intalni cu printesa, i-am raspuns eu mai mult in gluma.

- Da, poate...

- Ii vei spune de ,,noi''?

- Nu stiu, poate...

- Sau poate ca o sa rezolv eu.

- Deja vrei sa rezolvi o treaba importanta?!

Spunand asta s-a ridicat si s-a apropiat de mine, lundu-ma de mana.

- Vom avea o domnie lunga! mi-a spus privindu-ma in ochi.

- Nici nu ma indoiesc!

-Totul va fi infloritor cu noi la cinducere!

- Iti faci deja planuri?!

- Trebuie sa plec! Luam micul dejun in familie. O sa mor! Oamenii asta nu stiu sa fie linistiti!

- Stai fara griji! Vor reveni la normalitate repede!

- Ma bucur ca esti mereu aici sa ma incurajezi! Plec! Ne vedem mai tarziu!

M-a sarutat scurt si a plecat sa se schimbe. Eu m-am intors imbujorata si am plecat spre garderoba mea unde mi-am ales o rochie pe care s-o port in acea zi.  Am iesit pe coridor. Ma indreptam spre sala tronului cand o servitoare a alergat spre mine.

- Domnita! spuse femeia inclinandu-se. Printesa Izabell va asteapta in gradina. A spus sa va grabiti fiindca are multe sa va spuna.