Dupa discutia avuta cu Eric am iesit la portile palatului pentru purtarea pe ultimul drum a raposatului nostru rege. Se stransese lume multa si asa cum credeam unii sufereau, iar altii se abtineau sa nu rada, unii chiar privindu-ne cu dispret. Familia regala de Valencia nu i-a bagat in seama, insa eu da. Fara niciun drept am rostit cateva cuvinte in onoarea regelui nostru raposat, acest drept avandu-l doar membrii familiei regale.
- Azi ne ducem pe ultimul drum regele, spun eu cu capul saltat plina de onoare. A fost un rege deosebit, puternic, dar milos. A fost un conducator de seama. A fost un sot si un tata iubitor. Desi a plecat prea devreme dintre noi a lasat multe in urma. Pe langa o familie puternica si un viitor rege pregatit de orice, a lasat o tara prospera in care sa traim. Merita pomenit sute de ani de-a randul. Dumnezeu sa-l ierte!
Am vazut privirea furioasa a reginei pe care mi-a aruncat-o imediat, dar am si auzit printre oameni replici cum ca de ce imi permit sa vorbesc. Cand am terminat unii mi-au dat dreptate, dar altii au tacut din gura, aruncand priviri dispretuitoare.
Dupa inmormantare o parte din oameni a plecat, acestia fiind oameni de rand, soldati, slugi si servitori. Inainte de asta Eric a spus cateva cuvinte:
- Poate multi dintre voi ma subestimati. Tin sa va spun ca desi sunt tanar tatal meu a avut destul timp sa ma invete tot ce trebuie sa stiu pentru a duce prosperitatea tarii mai departe. Aveti incredere in regele vostru! Aveti incredere in mine!
Atunci oamenii au inceput sa strige in cor ,, Traiasca regele!'' sau ,, Viata lunga regelui", dar si lucruri ca ,,Domnie indelungata!''
In acea seara regina organizase un banchet in cinstea noului rege, dar si o masa seperata doar pentru membrii familiei regale precum regina, ficele si ginerii sai, dar si fii si nurorile sale. Ce-i drept doar doua fiice erau casatorite, dar de regula imediat cum te casatoresti cu cineva din familia regala apartii acelei familii.
Urma sa fie primul banchet al meu exceptandu-l pe cel in care a avut loc confruntarea cu printesa Eleonor care a inceput destul de prost. De data asta totul era bine. Doar moarte regelui si spionii umbreau putin veselia, dar cu totii incercam sa uitam de astea. Am mers in camera mea. Acolo privind patul am simtit ca mi se face rau asa ca am intrat cat mai repede in garderoba. In scurt timp mi-am ales rochia si au venit doua servitoare care m-au aranjat de banchet.
Cand am fost gata m-am privit in oglinda. Nu mai paream fata speriata care ajunsese aici prima data. Purtan o rochie lunga, alba cu medele aurii, foarte eleganta. Aveam parul strans in coc si niste cercei de marime medie.
Banchetul se tinea in marea sala a tronului care era decorata minunat. Muzica rasuna, oamenii dansau. Pasind in incaperea distinsa mi-am aruncat ochii spre tron unde Eric era cu mama sa. Zarindu-ma s-a ridicat si a pasit spre mine. Era imbracat foarte elegant si avea o privire diferita. Parea ametit, lipsit de griji, in sensul bun, parea, chiar, ca nu ii pasa de nimeni de acolo.
Imediat ce a inceput o noua melodie si-a intins mana catre mine si m-a invitat la dans. Am sovait o clipa, dar apoi am acceptat invitatiile staruitoare ale lui Eric. Toata lumea s-a oprit sa ne priveasca. Eram foarte rusinoasa. Oamenii ne priveau ciudat de parca au vazut ceva nemaipomenit, ceva insuportabil si strigator la cer. Cu totii stiau ca regele danseaza cu cine vrea, dar nu un rege inca necasatorit. El danseaza numai cu fete potentiale viitoare sotii. Am privit-o repede pe regina care privea furioasa dansul nostru.
- O sa ma omoare! Si oamenii astia par a vrea sa ma sfasie... am spus eu in soapta.
- Nu te gandi la nimeni! Uita-te la mine! Nu conteaza alcineva. Doar tu contezi pentru mine! mi-a spus el zambind.
Am dansat mult timp, apoi el a mers sa discute cu niste nobili, iar eu m-am retras in biroul meu, simtindu-ma amenintata de privirile persoanelor prezente. M-am asezat la birou si am ramas tacuta cateva minute. Ma gandeam la diverse lucruri, la promisiunile facute de Eric, la posibilele rasturnari de situatie si la anumite metode de a ramane pe pozitii in caz ca se va intampla ceva.
In scurt timp in fata mea a aparut Eric repezit.
- Ce faci aici? m-a intrebat el.
- Nimic. Doar stau, ii raspund eu nelinistita. E vreo problema?
-Trebuie sa mergem.
-Unde sa mergem? Ai innebunit? Nu trebuia sa fii la cina? E o cina foarte importanta.
- Acolo trebuie sa mergem. Vino!
- Bine. Tu chiar ai innebunit. Cum sa vin?! Doar membrii familiei regale pot participa.
- Esti viitoarea regina. Trebuie sa vii.
- Vorbestii prostii. Eu...
- Vei veni. Hai sa mergem!
CITEȘTI
Viata la curtea regala
Historical FictionIN CURS DE CORECTARE Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...