IN CURS DE CORECTARE
Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...
- Majestate, mi s-a adresat după câteva zile un servitor, ați primit un pachet.
- Ce pachet? Cine l-a trimis? am întrebat eu continuând să citesc un document.
- A fost adus de un călăreț și lăsat la poartă. A spus doar că este pentru dumneavoastră.
- Nimic mai mult? Nu ai văzut nimic suspect la el?
- Nu eram acolo când a fost lăsat pachetul, să-mi fie cu iertare. Dar ceilalți spun că purta emblema familiei Revois.
Am ridicat capul brusc și i-am spus să-l desfacă. În cutia aceea de lemnse afla un trandafir și o scrisoare. Servitorul mi le-a așezat pe birou. Trandafirul era de un alb imaculat și avea un miros îmbătător. Petele sale albe parcă erau pictate de maeștri. Și totuși de ce primisem acest trandafir? L-am privit preț de câteva minute, apoi mi-am dat seama și am fost îngrozită. Acelea nu erau pete naturale și nici măcar de vopsea. Acele pete erau de sânge, iar când am constatat asta am scăpat floarea din mână.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am luat cu reținere scrisoarea și am citit-o pe nerăsuflate.
,,Scumpa noastra Kaytlin,
Sperăm că ai primit cu bine pachetul și că ți-a plăcut trandafirul. Sperăm și că petele de sânge de pe el nu s-au șters până să ajungă la tine. Prețuiește mult floarea aceea fiindcă pe ea e sângele soțului tău. Nu e ciudat? Ai reușit să dai la o parte pe oricine voia să te despartă de el și acum e mort. Toți pe care i-ai dat la o parte sunt de partea noastră. Regina Maria..., prințesa Eleonor... Și chiar ne ajută. În scurt timp tronul va fi al nostru. Și nu uita! Dacăvrei trupul soțului înapoi va trebui să ne dai regele în viață și să-i cedezi tronul și coroana. Ne uităm la capul lui Eric și ne amintim că dorința sa cea mai mare era să fie înmormântat ca un rege așa cum se cuvine. Trebuie să i-o îndeplinești. Ai timp de gândire două zile. Până atunci rămâi cu sângele de pe trandafir!
Fmilia Revois"
Începusem să plâng. Scrisoarea mi-a căzut din mână imediat cum am terminat de citit. Parcă sângele-mi înghețase în vene, parcă toată lumea mea se prabușise. Stâlpul meu de susținere se frânsese. Inima mea se spărsese în milioane de bucățele pe care le luase vântul năpraznic al iernii.
- S-a întâmplat ceva rău, Majestate? m-a întrebat la un moment dat servitorul.
- Te rog să ieși! Cheamă-i pe Eduard și pe Luigi în sala tronului! am spus eu ștergându-mi lacrimile.
M-am ridicat de la birou și am mers în temniță. Am intrat la Filip care dormea pe jos.
- Bună dimineața, frumoasa adormită! am spus eu disprețuitoare împingându-l cu piciorul.
- Ooo, chiar regina mă vizitează! a spus el ridicându-se. Îți era dor de mine?
- Ai grijă cum vorbești! Știi ce a făcut familia ta pentru a te salva?
- Ce? L-a omorât pe Eric?
-Deci știai...
- Cu toții știam asta! Și ghici ce?! Tu ești de vină pentru moartea lui. Acum dă-mi drumul ca să-l vezi pentru ultima dată.
M-am întors și am dat să plec, dar o voce rece m-a oprit.
- Din cauza ta fiul meu e mort. Doar din cauza ta! s-a auzit glasul reginei din temnița de vizavi.
- Nu eu am făcut pacturi cu dușmanul! am răspuns eu ieșind.
M-am dus în sala tronului unde Eduard mă aștepta.
-Ieșiți afară! le-am poruncit gărzilor, apoi m-am așezat pe tron.
- S-a întâmplat ceva? m-a întrebat Eduard confuz.
- Familia Revois mi-a cerut să-l eliberez pe Filip și să-i dau tronul și coroana în schimbul lui Eric.
- L-au prins?!
- Da... Și l-au omorât.
Lcrimile au inundat imediat obrajii lui Eduard, iar eu mă abțineam din toate puterile să nu plâng.
- Nu le vom da nimic! am spus eu poruncitoare. Dorința lui Eric a fost să nu lăsăm țara în mâna lor. Nu voia tronul pentru el, ci voia tronul pentru familia lui. Tu vei urca pe tron.
- Eu? Dar... chiar și el a spus că nu sunt pregătit.
- Situațiile disperate cer rezolvări disperate.
- Dar sunt necăsătorit, iar mama e în temniță!
- Mama ta e de partea lor! Filip a venit aici după ce a conversat mult timp cu ea prin scrisori.
- Am auzit că trebuie să vină și Luigi. Ai încredere în el?
- Eric l-a lăsat șef al consiliului cu un motiv.Dintre nobilii rămași în el avea cea mai multă încredere. Uite-l că vine.
Luigi era un bărbat în jur de patruzeci de ani, înalt și destul de gras, avea o privire nepăsătoare de multe ori, deși se implica în tot. Eric avusese încredere în el, deci și eu aveam.
- S-a întâmplat ceva, Majestate? a întrebat el înclinăndu-se.
- Regele a căzut în mâna familiei Revois și a fost decapitat. Am primit în această dimineață o scrisoare de la ei. Vor eliberarea lui Filip, tronul și coroana în schimbul truăului lui Eric.
- O, dar asta e groaznic! Ce aveți de gând să faceți? Trebuie să apărați țările!
- Țările?
- Dacă vor lua tronul acesta, vor muta războiul împotriva dumneavoastră.
- Aveți dreptate. Dr nu o să le dau acest prilej. Poate acum se bucură și sărbătoresc, dar mâine ei vor plânge.
- Ai vreun plan? m-a întrebat Eduard.
- Da-ți de știre să se pregătească rugul în piață. Toată lumea trebuie să-l vadă murind pe cel care l-a omorât pe rege.
- Vei porni un război groaznic dacă faci asta! mi-a spus Eduard.
- Nu îmi pasă! Îmi voi răzbuna și soțul, și țara! Familia Revois nici nu știe cu cine se pune. Luigi, îl vei anunța pe Hector să trimită o duzină de soldați din Providence la graniță, iar cei ce sunt deja acolo vor pleca spre palatul Revois și-l vor dărâma din temelii!
