Viata la curtea regala

Printesa injosita

- Aici erai?! Unde ai zabovit atat?! Ai multa treaba. Toata lumea te cauta! a spus regina incruntandu-se.

- Trebuie sa plec! a soptit Eric intorcandu-se spre mine.

M-a pupat scurt pe obraz si a plecat impreuna cu mama sa. Eu am plecat spre garderoba mea sa ma pregatesc pentru bal. Cautam o rochie cand mi-am amintit de discutia dintre regina si printesa. La ora noua trebuia sa ma retrag in camera fara ca Eric sa ma vada.

Ziua a trecut repede. Mi-am ales intr-un final o rochie albastra, cu maneci lungi, legata la mijloc cu o funta roz. Mi-am prins parul in coc si niste cercei de marime medie au intregit tinuta.

Am iesit din garderoba mea de la etajul patru, am trecut de micul coridor si am cobora scarile de marmura, am trecut de o sala mare si am ajuns pe un coridor mai mare. Nu mersesem niciodata pe aici. De obicei foloseam usa fostei mele camere sau a biroului pe unde ajungeam in cealalta parte a etajului. Am mai coborat cateva randuri de trepte si am ajuns la etajul doi unde se aflau apartamentele regale, camerele membrilor familiei regale. Balustradele scarilor erau acoperite cu flori ros, la fiecare colt aflandu-se un adevarat buchet. Scarile erau atat de curate incat iti vedeai reflexia.

La primul etaj se afla marea sala de bal, iar la parter fix la capatul coridorului principal se afla sala tronului unde se intalneau la inceput toti invitatii.

Am coborat si am intrat in sala tronului. Toate privirile au cazut asupra mea atunci cand mi s-a strigat numele. Izabell nu era acolo, iar regina m-a privit ranjind, apoi si-a intors privirea. Statea pe tronul reginei alaturi de Eric. Am mers in fata lor, m-am inclinat, apoi m-am retras in partea dreapta. 

Fiicele reginei erau toate aranjate minunat. Ma priveau cu coada ochiului mirate. Cred ca nu se asteptau sa ma vada acolo. Probabil, regina nu le spusese nimic despre planul ei. Nu era genul de om care sa spuna cuiva ce unelteste. 

Dupa aproape jumatate de ora in care au mai venit o multime de nobili Eric s-a ridicat si a zis:

- Observa ca ajuns toata lumea! Ne-am adunat aici in seara asta pentru a participa, ca in fiecare an, la balul in cinstea primaverii. In aceasta seara sarbatorim prosperitatea! Sa mergem in sala de bal si sa uitam pentru cateva ore de greutatile vietii!

A coborat, m-a luat de mana si am iesit mergand spre sala de bal. Ceilalti au venit dupa noi. Intre timp acolo venisera muzicieni, iar pe mese aparusera platouri cu mancare si prajituri, dar si cupe cu diverse vinuri.  

Imediat ce am trecut pragul muzica a inceput sa rasune in imensa sala inca goala. Eric m-a invitat la dans. In cateva momente sala s-a umplut de oameni. Unii erau veseli, acestia dansau sau radeau impreuna, dar unii erau parca incremeniti. Ei stateau pur si simplu si priveau, urmareau tot ce se petrece. 

- Esti foarte frumoasa! mi-a soptit Eric.

- Multumesc! am spus eu inrosindu-ma.

Cineva a venit repede spre noi si ne-a intrerupt dansul. I-a dat o scrisoare lui Eric si a plecat. Trebuia sa fie ora noua. 

-Trebuie sa plec! Imi pare rau! mi-a spus Eric mirat. E un nobil foarte important.

- Du-te! am rostit eu probabil atat de incet incat nici nu m-a auzit. 

Mi-am intors capul spre regina care statea inca pe tron. Ranjetul acela malefic se stabilise din nou pe fata sa mai aspra pe zi ce trece. S-a uitat la mine si cred ca a inteles ca stiu ceva fiindca expresia mea nu era nici de uimire, nici de dezamagire, ci de furie. Am plecat si eu in cele din urma, dar ea nu ma m-ai pierdea din privire. Am trecut repede prin coridoarele intunecate si am ajuns la usa camerei lui Eric, una dintre camere.  Am intrat. Era camera de langa dormitor. Am deschis usa dintre camere chiar cand Eric intra pe cealalta.  Tineam usa intredeschisa, astfel niciunul nu ma putea vedea.

Eu, insa, ii vedeam. O vedeam pe nesimtita de Izabell. Avea parul desprins si purta doar o haina de blana. Statea intinsa in pat cand a intrat Eric.

- Ce cauti tu aici? s-a auzit vocea tunatoare a lui Eric.

Ea s-a ridicat incet din pat si a mers in fata lui unde si-a deschis haina lasand-o sa cada. Era total goala. Eric i-a aruncat o privire plina de dezgust, apoi i-a spus privind-o in ochi:

- Cum te poti injosi atat? Cum? Esti o printesa, Izabell!

- Iubesc cand imi spui pe nume! a spus ea cu o voce seducatoare.

- Revino-ti! Nu vreau sa te mai vad niciodata! M-ai folosit mereu si o faci incontinuare. Vrei doar o coroana. De parca viata ar insemna doar atat! Imi pare rau pentru tine! Uite in ce hal ai ajuns!

- Fac totul pentru tine si mereu am facut asta! Nu ai inteles niciodata si inca te porti urat cu mine, dar mereu o sa te iert pentru ca te iubesc! Casatoreste-te cu mine! Te rog!

- Iesi afara!

- Te rog! Las-o pe proasta aia! Te manipuleaza! Eu am deja un regat, ea e doar o taranca. De ce as vrea coroana ta?

- Pentru ca parintii tai vor sa te casatoresti, dar nu te mai vrea nimeni fiindca ai fost cu toti! Pleaca, te rog!

- Ti s-au aprins calcaiele dupa taranca aia si acum nu mai vezi adevarata frumusete!?

Izabell incepuse sa planga, iar vocea lui Eric la inceput calma se transformase intr-un strigat ingrozitor de furie. A luat-o de par si a iesit. Am fugit dupa ei.

- Eric! am strigat eu din spate. Unde o duci?

- Ai vazut tot? a intrebat el intorcand capul.

- Da. Stiam ca asta se va intampla, dar nu stiam pana unde se va ajunge. 

- De ce nu mi-ai spus?

- Imi pare rau! Cea cu care a complotat trebuia sa stie ca nu eu sunt motivul pentru care nu te vei casatori cu ea.

- Cu cine a complotat?

- Cu... mama ta.

Eric enervat la culme a prins-o mai zdravan, de data asta de brat si a dus-o in sala de bal unde a aruncat-o in mijlocul multimii. Nu credeam ca va face asta. Ea era totusi o printesa, cea mai puternica.  Toti o priveau. Arata jalnic.

- Mama, vrei sa-mi spui ceva? a racnit Eric intorcandu-se spre mama sa care era profund uimita.