Viata la curtea regala

Impreuna? Impreuna!

- Ce vrei sa spui? a raspus regina ridicandu-se socata de pe tron. Ce faci?

- Ai incercat sa mi-o bagi in pat pe Izabell! Nu nega!

- Nu e adevarat! Stiu ca tu si ea ati fost prieteni in copilarie si ca tineti unul la altul. Stiu ca v-ati iubit si ca inca va iubiti.

- Pe atunci doar eu o iubeam, iar azi nu mai exista nicio forma de compasiune intre noi. Pe atunci eram doar un copil, dar acum inteleg ca vrea doar corona fiinca parintii ei o forteaza sa se casatoreasca.

- Dar se poate casatori cu oricine, nu? intreaba un aristrocat confuz.

- S-a putea casatori cu oricine, intr-adevar. Cu oricine puternic. Dar se pare ca i-a epuizat pe toti. Majoritatea lumii stie ca a fost cu cine a apucat! a raspuns Eric aratand cu degetul sre ea. S-a insosit singura toata viata. Chiar in seara asta mi-a transmis o scrisoare in care scria ca un nobil ma asteapta in apartamentele mele. Am mers acolo, dar nu era nimeni, doar ea care a aparut in halul asta in fata mea!

Eric si-a intors privirea spre mama sa care nu se miscase deloc. I-a facut semn sa se apropie de el. Cand a fost destul de aproape i-a spus incruntat, privind-o drept in ochi:

- Care e diferenta? Care e diferenta? Nu vrei sa ma casatoresc cu Kaytlin pentru ca nu mai e fecioara, nu?! - a ras- Dar printesa asta cum e?! Mult mai buna, nu?!

- Ea strie sa conduca mai bine dacat ar face-o Kaytlin, mult mai bine! Vreau pace, crede-ma! Nu ma face sa incep aici! E multa lume de fata! a spus regina tare, apoi in soapta.

- Vrei pace cu ceilalti, dar tu esti in razboi chiar si cu  mine. Si nu, nu incetez nimic! Lumea trebuie sa stie cine suntem. Asta e cel mai bun mod de domnie. M-ai tradat si asta inseamna  ca trebuie sa te omor. 

- Fiule...

- N-o s-o fac! Stai linistita! Duceti-o in temnita! E acuzata de tradare! Si tu -spune intorcanduse spre Izabell- iti faci bagajele si pleci imediat de aici. Sa nu te mai vad niciodata aici sau in apropierea familiei de Valencia.

Izabell s-a ridicat si a aleargat spre camera ei. Mi-era mila de ea, dar stiam ca merita. Ceilalti il priveau ciudat pe Eric care se linistea band un pahar cu apa.

- Sper ca v-ati distrat! a spus el in cele din urma. Imi pare rau pentru scena de mai devreme, dar nu am putut suporta asa ceva! In seara aceasta balul se incheie aici.

A vorbit cu cativa nobili, apoi dupa ce au plecat toti unul dintre fatii lui mai mici l-a asaltat cu intrebari.

- Ce s-a intamplat? Unde e mama? Ce s-a intamplat cu ea?

- Mama a plecat un timp. Acum duceti-va la culcare! a raspuns Eric.

- Eric, spuse sora sa cea mai mare, noi vom pleca maine. Sophi si Anna pot sta putin la noi?

- Cum doresti, Estera! 

- Ai grija, frate! O sa indurati multe! Fi-ti tari!

Cand a plecat toata lumea ne-am retras si noi in dormitor si ne-am schimbat.

- Am scapat si din asta! a spus Eric intinzandu-se in pat langa mine.

- Vom trece cu bine peste toate! 

- Impreuna?

M-am apropiat de el incet. S-a intor spre mine si m-a imbratisat, iar eu l-am saruta, spunandu-i apoi in soapta:

- Impreuna! Pentru totdeauna!

Am zambit amandoi cateva minute privindu-ne, dupa care am incercat sa adormim. Cred ca lui ii era mult mai usor decat mie. Ma tot macina ceva.

- Eric! am spus eu in cele din urma.

El mi-a raspuns cu un mormait.

- Dormi?

- Aha.......

- Bine...

Atunci m-am intors si am inchis ochii. Voiam sa-i spun a doua zi de dimineata, dar...

- Kaytlin! S-a intamplat ceva? a spus Eric apropiindu-se de mine.

- Am ceva sa-ti spun, dar nu te ingrijora! i-am raspuns eu.

- Spunde-mi!

- In seara cand a veni Izabell am gasit un bilet nesemnat pe biroul meu in care scria ca ma va distruge, iar in ziua in care am surprins conversatia printesei cu mama ta am primit o scrisoare de la Eleonor.

- De la Eleonor?!

-Mda. A crezut ca sunt atat de proasta incat o voi elibera in schimbul aujutorului ei.

-Cu ce sa te ajute?

- Stie ca nimic nu-mi mergea bine si ca toti ma urasc. Mi-a spus ca in scurt timp le vei da dreptate. Voia sa ma ajute sa va calc pe toti in picioare, dar am stiut ca se insela. Nu i-am scris nici macar raspunsul pe care il solicita. 

- Bine... Nu merita nimic! 

-Eric!

-Da?

-Am incredere in tine! Te rog, nu ma parasi niciodata! Doar pe tine te mai am!

- Nu-ti face griji! Te iubesc prea mult ca sa te parasesc! Acum hai sa ne culcam! Maine mergem in sat pentru festival si cercetari. Avem nevoie de energie.

- Bine!

Ma simteam atat de bine stiind ca nu exista nici un fel de secrete intre noi. Am adormit imediat cu gandul la el, la iubirea noastra, la festival, la casa mea cea veche si nu in ultimul rand ma gandeam la dragii mei parinti. Ma gandeam ca sunt fericiti cand ma vad bine si fericita. Ei imi dadeau putere.