Viata la curtea regala

Decizie vitala

  - Vorbeste cu Izabell! Casatoreste-te cu ea! E singura cale. E mostenitoarea celei mai puternice tari. Asa ne vom reveni! Sunt sigura ca va accepta. Casatoreste-te cu ea! 

- Tu chiar crezi ca asta e singura cale? 

- Avem nevoie de bani. Poporul o sa se rascoale daca nu primesc ceea ce merita. Deja a trecut prea mult timp. Si nobilii din consiliu isi fac griji. Ceilalti sunt deja nemultumiti. 

- Dar sa ma casatoresc cu Izabell e ca un iad pentru mine. Tu...

- Crezi ca eu ma simt mai bine?! Din contra. Mi se frange inima cand ma gandesc ca urmeaza sa te pierd. Mor in fiecare clipa cand ma gandesc la casatoria ta cu Izabell. Stiu ca asta e cel mai bun lucru pentru tara, pentru popor, dar pentru inima mea asta e infernul. Aceasta casatorie este iadul meu. Ma gandesc la viitorul nostru. In fiecare seara veti adormi imbratisati, in fiecare dimineata va veti trezi impreuna. In fiecare noapte o sa plang dupa imbratisarea ta linistitoare, dupa zambetul tau, dupa ochii tai ce ma priveau cu drag. 

Incepusem sa plang cand am simtit bratele sale cuprinzandu-mi trupul. Imi era dor de imbratisarile sale doar dupa doua saptamani. Nu imi dadeam seama cum mi-as putea continua viata departe de el sau si mai rau. Poate aveam sa raman la curte si sa-l vad zi de zi impreuna cu ea. Dar tineam la patria mea, inca tin.

- Inteleg cat suferi! Ma doare sa te vad asa! Chiar vrei sa traim un infern toata viata? m-a intrebat el in soapta.

- E singura seansa. Doar asa putem mentine tara asta pe picioare. Altfel totul se duce de rapa! am raspuns privindu-l in ochii. Tu esti rege! Prima data trebuie sa te gandesti la poporul tau, nu la tine isuti. Trebuie sa accepti asta.

- Bine... Dar nu o sa iau parte la nimic altceva. Nu ma forta sa vorbesc dinainte cu ea. Macar aceste ultime zile sa le petrec in liniste.

- Fie! Cred ca mama ta va fi foarte incantata!

- Ia stai!

- Ce s-a intamplat?

- Mama are propria vistierie. De ce nu ne ajuta? 

- Nu a zis nimic. A fost intrebata de consiliu, dar nu vrea sa-si iroseasca banii. Sigur vrea sa te casatoresti cu cineva dupa care sa profiti.

- Hai sa mergem! Nu vreau sa inceapa iar vreun scandal. Sa faca ce vrea.

Am mers inapoi la palat unde bine-nteles ca regina incepuse deja sa se ingrijoreze si sa strige la toti slujitorii. De cum ne-a vazut intrand pe usile castelului a venit la noi furioasa. A deschis gura sa vorbeasca, dar Eric a rostit tunator:

- Nu e treaba ta!

Apoi m-a luat de mana si am mers in camera. Imediat m-am asezat la birou pentru a scrie scrisoarea destinata printesei. Simteam ca mor scriind acele cuvinte, dar acea scrisoare era vitala pentru poporul nostru. 

,, Izabell, draga mea'' Nu, nu e bine. Am luat alta foaie, apoi alta foaie si alta foaie. Nu reuseam sa scriu nimic bun. Intr-un final am luat condeiul si mi-am spus ca era ultima incercare. 

,, Imi pare foarte rau pentru tot! Abia acum mi-am dat seama ca ceea ce simti tu pentru mine e adevarat si crede-ma ca am aceleasi sentimente. In fiecare noapte adorm cu gandeul la tine si ma frustrez la gandul ca te-am pierdut. Izabell, daca ai putea sa ma ierti... Vreau sa vii aici imediat impreuna cu familia ta. Vreau sa ne casatorim. Am nevoie de tine ca de aer! Te rog, gandeste-te! Eu te voi astepta! 

Eric"

- Vrei sa o citesti? l-am intrebat pe Eric ce tocmai intra.

- Ai scris numai minciuni, nu? spune el venind spre mine.

- Aproximativ. Cred ca trebuia sa o fac mai lunga. Trebuia sa te milogesti mai mult ca sa te ierte.

- Stii doar situatia ei. O sa vina aici imediat cum primeste scrisoarea. Nu exagera!

- Totusi e o printesa. Nu stiu daca va trece peste injosirea de la banchet. 

- Va trece peste. Cu siguranta! Ai aflat ceva despre ai tai?

- Momentan nimic. Doar lucruri marunte.

- Cum ar fi?

- Viata parintilor mei dupa casatorie. Copilaria mea, de exemplu. 

- Ok... O sa gasesti ceva. Imi pare rau ca nu te-am ajutat cu astea.

- Nu te invinovatesc. 

Am plecat sa ma schimb apoi m-am asezat pe pat.

- Ce e? m-a intrebat Eric deja intins. 

- Nu stiu. Ma simt rau! am spus eu prinzandu-l de mana.

- Ce s-a intamplat? Chem imediat un medic. Intinde-te!

A fugit pe coridor si a inceput sa strige la slujitori sa cheme urgent medicul. Acesta a venit repede si m-a consultat. Nu l-am vazut nelinistit, deci cred ca nu era ceva grav. Nu mi-a spus nimic, dar i-a explicat lui Eric.

- Majestate, a spus medicul. Domnita s-a macinat mult si nu a mancat de cateva zile. Este indicat sa se odihneasca si cel mai important sa manance regulat. Organismul ei a fost dat peste cap zilele astea si trebuie sa-si revina.

- Sigur ca da! Puteti pleca! 1

Eric a chemat imediat bucatarul sef si i-a dat ordine stricte despre ce sa gateasca in mai putin dde o ora. A aparut pe coridor si regina pe care o puteam auzi din pat. 

- Ce? E deja insarcinata?

- Mama, termina cu prostiile!  Nici nu se pute problema! Nu s-a intamplat nimic! E doar slabita fiindca ea se ingrijoreaza pentru mine fata de altii. 

Regina a incercat sa mai spuna ceva, dar Eric i-a intors spatele si a inchis usa. 

- O sa fie foarte fericita in curand! a spus el venind spre mine.

- Cred ca ura ei pentru mine e mult mai profunda. Voi afla secretul familiei mele si atunci vom intelege adevarul! am rostit privind teancurile de foi de pe birou. 

- Totul va fi bine! Sper!