IN CURS DE CORECTARE
Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...
Doua zile de asteptare m-au distrus. Stateam acolo, intre patru pereti cu gandurile si amintirile mele. Mintea mea era ravasita de planuri, iar inima aproape ca nu mai spera. Ma legam de un fir de praf pentru a schimba viitorul. Eram hotarata ca acea zi va fi lipsita de nunta, dar sigur anunturile facute vor cutremura tot castelul.
Venise si seara marelui eveniment. Toate garzile temnitei au fost batute si trase intr-o celula goala, apoi inchise. Cara a venit repede la mine cu un teanc de chei.
-Am reusit, Kaytlin! Am reusit! a spus ea fericita incercand pe rand cheile.
- Hai, Cara! Grabeste-te!
Cand a fost sa increce si ultima cheie una dintre garsi s-a trezit si a inceput sa strige. Char atunci bucatarul i-a dat barbatului cu o tigaie in cap. Usa celulei s-a deschis, iar Cara m-a imbratisat.
- Sa mergem! am spus eu grabita. Unde ai ascuns hartiile?
- In camera mea! Poftiti!
Am alergat pana acolo cu atentie sa nu ne vada cineva. Cara pusese documentele intr-un sertar si-l inchisesecu cheia. A scos cheia din dosul rochiei si a deschis sertarul. Am cautat scrisoarea, dar parca disparuse. Ma panicasem. Unde putea sa fie? Am cautat in continuare pana am gasit-o la fundul sertarului.
- Trebuie sa mergem in camera mea! am spus eu.
- Usa camerei dumneavoastra a fost zidita din porunca printesei! mi-a spus Cara ingrijorata.
- Bine. Vino cu mine! Intram prin spate.
Am pornit pe un coridor intunecat si am urcat doua randuri de scari pana am ajuns la usa biroului meu. Nu era nimeni la usa. Am intrat si am mers in garderoba unda mi-am schimbat rochia de noapte pe care o purtam cu o rochie eleganta, de bal, de culoare rosie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am plecat imediat spre sala tronului unde avea loc ceremonia de uniune dintre Eric si Izabell. Ne-am grabit pana acolosi am dat buzna.
- Opriti totul! am strigat eu repezita.
Imediat in jur de douazeci de garzi au venit sa ma ia de acolo cu forta. Mi-am scos sabia din teaca pe care mi-o prinsesem la brau si asa am pornit o lupta. Toti nobilii priveau uimiti la scena de lupta ced se desfasura in fata ochilor lor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Lupta s-a terminat, iar eu ramasesem pe loc, in picioare, in timp ced garzile zaceau pe jos ranite.
- Tatal meu m-a invatat sa lupt. Stia el ceva! am spus eu privindu-i pe toti cei prezenti.
,, Dintre cei doi fii ai mei, intotdeaun Henri a fost cel mai bun in tot ceea ce facea si asta l-a facut sa fie arogant si sa se creada superior fratelui sau. Roger a ramas un om bun si nu a iesit niciodata din cuvantul meu, chiar daca uneori l-am ales pe Henri. Acum, pe patul de moarte am un ultim ordin. Orice s-ar intampla pe tron va urca Roger sau oricare mostenitor din partea lui. Dinastia de Providence va continua doar prin Roger. Henric se cree prea superior si de aceea nu ii va intelege niciodata pe oamenii poporului sau.
Roger va deveni rege, daca nu, orice mostenitor din partea lui!
Regele Francois de Providence''
Am citit scrisoarea cu voce tare pentru a auzii cu totii, apoi am spus:
- Da. Ati auzit bine. Eu sunt mostenitoarea, eu sunt viitorul dinastiei de Providence. Regele Francois este bunicul meu, iar printesa Izabell verisoara mea.
Socul se citea pe fata tuturor, mai ales a lui Eric. Atat nobilii, cat si servitorii ce stateau dincolo de usile lasate deschise ma priveau tulburati.
- Nu se poate asa ceva! a strigat regele Henri din spatele meu. Roger a murit cu mult timp in urma. El nu a avut niciun copil. Tatal tau este altcineva.
- Nu asta spun certificatul sau de nastere si toate documentele personale! am spus eu tare intorcandu-ma spre el. Tatal meu a fost fratele pe care ti l-ai indepartat. Nu stiu ce s-a intamplat inainte de venirea mea pe lume si de ce toata lumea il uraste asa de tare, dar eu jur ca nu am intalnit un om mai bun si mai drept decat el.
- Toate documentele pe care le ai sunt minciuni, nimicuri. Singurul mostenitor al dinastiei de Providence este Izabell. Chiar daca tu ai fi fiica lui Roger...
- Sunt fiica lui Roger!
- Chiar daca esti fiica lui Roger, eu sunt rege acum si las regatul in mana cui vreau eu.
- Scriisoarea asta este un ordin clar al bunicului meu, regele Francois, iar un ordin dat de rege este indeplinit chiar si dupa moartea acestuia. Un rege este rege si dupa moarte.
- Sa vedem ce va spune marele consiliu despre asta!
- Majoritatea vor vota pentru mine. Toti stiu situatia fiicei tale!
- Nu esti cu nimic mai presus decat ea!
- Eu am un trecut tragic, ea a avut parte de distractie. Dar oricum, eu am un ordin clar si in plus pot uni doua state.
- Si ea poate. Prin casatoria din seara asta!
- Casatoria s-a anulat! a strigat Eric venind langa mine.
- O, Dumnezeule! Fiule, cum poti face asa ceva?! a sarit regina enervata.
- Pot si o s-o fac! Nu mai este nicio diferenta dintre ele acum.
- Dar tatal ei a fost un criminal. Nu stii cati oameni ne-a ucis in lupte. Cu toate astea l-am primit aici cand regele Henri l-a alungat. L-am facut servitor, dar voia sa se bage in probleme politice.
- Asa ca l-ati alungat! Bravo! am spus privindu-i in ochi. Tatal meu a fost alungat de toti oamenii in care avea incredere! Felicitari! Stiu ca a cunoscut-o pe mama in sat si i s-a parut cea mai buna persoana din lume fiindca era sincera. Mi se parea ciudat, dar acum inteleg. Ea a fost singurul om care i-a fost alaturi si la bine, si la greu.
- Nimanui nu i-a pasat de el, cum nimanui nu-i pasa acum de Kaytlin! a spus Eric. Nimanui nu-i pasa! Lui Roger ii murisera parintii, iar fratele sau l-a alungat. Exact aceeasi soarta a avut-o Kaytin cu matusa sa. Dar Kaytlin va avea alt viitor. Kaytlin...
Eric s-a asezat in genunchi, privindu-ma cu admiratie. Lacrimile imi inundau fata, iar inima imi batea mai sa-mi sara din piept.
- Kaytin Beatrice Roger de Providence, vrei sa fii sotia mea? Esti cel mai corect si bun om pe care l-am intalnit vreodata, mereu in stare sa te sacrifici pentru altii! Fa-mi onoarea asta! Casatoreste-te cu mine! Vrei?
