In dimineata urmatoare m-am trezit cu zambetul pe buze fericita ca totul s-a terminat si cu speranta ca totul va fi bine. Razele de soare care intrau pe fereastra imi spuneau ca dormisem prea mult. Atunci am sarit din pat si m-am imbracat repede. Dupa ce am fost gata am observat o vaza cu flori pe masa de toaleta. Am strigat garzile si le-am intrebat cine le-a adus. Nimeni nu stia nimic.
M-am apropiat sa ma pieptam, apoi dupa ce le-am mirosit am observat si un bilet:
,, Iti multumesc mult!"
Nu am avut prea mult timp sa ma gandesc caci trebuia sa plec. Am mers la regina.
- Ce vrei? m-a intampinat aceasta morocanoasa.
- Credeam ca voi fi servitoarea dumneavoastra! am spus eu sigura.
- Ooo, scumpo! O fata ca tine nu poate fi servitoare.
- De ce? Scuzati-mi indrazneala, Majestate, dar nu inteleg.
- Ai salvat regatul, ai o minte foarte perspicace. Nu pot pierde asa ceva! Ma vei ajuta la problemele statului.
- Sunt flatata, dar eu nu stiu nimic despre politica.
- Dar stii destule despre oameni. Ai trait printre burghezi, dar si printre tarani, cunosti oamenii si sentimentele lor. Noi vrem sa facem ce e mai bine pentru poporul nostru. Ma vei ajuta.
- Sigur ca da! Cum doriti.
Eram foarte fericita, desi nu lasam ca asta sa se vada.
- Vei trai aici, vei avea pe langa camera ta actuala si un biroul si o garderoba. Vei putea ajunge la ele prin usa din spatele dulapului din camera ta, dar au si usi separate care dau in cealalta parte a palatului. Vei avea garzi la fiecare usa si vei fi tratata foarte bine. Fa-ti prieteni aici, dar ai grija cu cine te imprietenesti. Eleonor poate avea putere chiar daca e inchisa si mai sunt si alti oameni ca ea la curte. Eu nu voi avea mereu nevoie de tine asa ca gaseste ceva de facut. Viziteaza castelul, dar nu intra in apartamentele regale. Cand voi avea nevoie de tine voi trimite pe cineva sa te caute.
- Va multumesc frumos pentru toata bunavointa acordata!
- E doar recunostinta, draga mea! Poti pleca acum!
Ies din camera reginei. Inchid usa in urma mea, dar aud:
- Ai facut bine! Merita! ii spunea regele reginei probabil despre mine.
Eram foarte mandra de mine. Simteam ca sunt o printesa. Totul era minunat. Atunci m-am gandit ca parintii mei ar trebui sa fie mandrii de mine, si probabil chiar erau. Probabil se bucurau si ei. Am mers in camera sa ma schimb. Nu mai puteam sa apar ca o servitoare acum cand eram politician. Aveam o functie inalta. Trebuia sa arat bine. Odata intrata in camera mea am vazut ceva stralucitor pe pat. M-am apropiat si am vazut un colier cu o piatra mare, rosie, pe o carte.
CITEȘTI
Viata la curtea regala
Historical FictionIN CURS DE CORECTARE Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...