A doua zi nu m-am trezit chiar de dimineata, ci pe la ora zece. Atunci am strigat servitoarea sa-mi pregateasca masa. Zis si facut, caci era o fata foarte sprintena, iar in douazeci de minute totul a fost gata. Am mancat singura in liniste. Imi analizam sentimentele ce, parca, se schimbasera seara precedenta. Eu, care inainte il consideram pe Eric, pe langa print mostenitor, prieten, acum ii spusesem ca-l iubesc. Daca nu spusesem asta din inima? Daca ii spusesem ca-l iubesc fortata, poate, de atmosfera momentului, doar pentru ca se potrivea contextului? Nu stiam daca era bine ce facusem si nu voiam sa ma mai gandesc la asta.
Era duminica si nu voiam sa ies din camera asa ca n-am iesit. Am mers in garderoba si m-am schimbat, apoi am intrat in birou si am ales cateva carti pe care le-am asezat mai apoi langa pat. M-am asezat pe pat cu o carte in mana in care m-am teleportat. Era o carte foarte draguta. Citind cateva ore neintrerupt am atipit.
Am fost trezita dupa doua ore de o servitoare a reginei care mi-a transmis ca aceasta are nevoie urgenta de mine. M-am nelinistit cand am auzit cuvantul ,,urgent'' asa ca mi-am aranjat repede parul care se ciufulise in timpul somnului si am plecat cu pasi grabiti spre sala tronului unde, se pare, ma astepta regina.
Pe coridorul principal erau o sumedenie de fete cu varste cuprinse intre treisprezece si douazeci si sapte de ani, din cate am observat eu. Toate erau frumos imbracate si dichisite. Se indraptau pe rand catre sala tronului unde li se striga numele si rangul. Toate aveau rang inalt sau erau foarte bogate.
-Ce se intampla? am intrebat-o eu pe servitoare.
- Iertati-ma, dar nu stiu nimic! mi-a raspuns ea sfiicioasa.
Cum am intrat in sala tronului regina m-a vazut si mi-a facut semn sa merg langa ea. Ea statea pe tron si privea fiecare fata cu atentie. Le analiza din cap pana in picioare. Urmarea fiecare pas, fiecare cuvant al lor, dar si materialul si lucratura rochiilor, calitatea pantofilor si eleganta coafurii. Regele nu era acolo. M-am apropiat repede.
-Ce zici de fetele astea? m-a intrabat ea in soapta.
- Toate sunt frumoase, dar nu stiu cu ce scop se afla aici si nici cu ce scop ma aflu eu aici, raspund eu tot in soapta. De ce trebuie sa-mi dau cu parerea despre ele?
- Regele nu se simte prea bine. Ne putem astepta la orice. Fetele astea sunt aici pentru selectie. Una dintre ele se va casatori cu Eric.
Cand aceste cuvinte au fost rostite am scapat un mic tipat pe care nu l-a auzit, insa, nimeni caci mi-am muscat repede buzele. Imediat a aparut si Eric care s-a asezat pe tronul tatalui sau. Era increzator si, desi ma vazuse ca sunt in incapere nici nu se uita la mine. Privea cu atentie fiecare fata in parte cu mai mult interes decat mama sa. Ma simteam umilita. M-am proptit de tronul reginei sa nu cad.
Dupa o vreme regina imi spune:
- Intreaba-l tu ce crede.
Asa ca am ocolit pe la spate tronul reginei si m-am apropiat de viitorul rege si i-am spus in soapta plina de dispret:
- Deci, ce credeti? Care dintre aceste fete va deveni regina la bratul dumneavoastra?
- De ce vorbesti astfel cu mine? m-a intrebat el neutru.
- Stiam ca nu puteam avea un viitor impreuna, dar poveste noastra s-a terminat inainte sa inceapa.
Ma intorc la regina si ii spun:
- Majestate, mai sunt multe fete?
- S-a intamplat ceva? imi zice ea ingrijorata.
- Nu, doar ca s-a facut tarziu si nu ma simt prea bine.
- Ai dreptate. E trecut de ora opt. Gata! Restul se arata maine dupa ora pranzului! a spus ea tare ridicandu-se si parasind incaperea.
Am iesit si eu din sala. Am mers in camera repede, mi-am luat o capa si am iesit din castel. Am mers pe malul apei. Simteam ca nu am aer. Ma sufocam numai gandindu-ma ca se va casatori. Acum totul era clar pentru mine. Il iubeam cum nu iubisem pe nimeni. Pana atunci singurele fiinte dragi mie erau parintii mei, scumpi mei parinti. Of! cat ii iubesc. Dar acum il iubesc si pe el. De ce? De ce trebuia sa-l iubesc si pe el? Ce bine mi-a facut? Imi venea sa plang, dar eram prea orgolioasa ca s-o fac. Stiam ca nu merita. N-ar fi schimbat nimic.
Brusc, am simtit o mana pe umarul meu. Atunci m-a trecut un fior. M-am intors repede. Era el, era chiar el. Venise dupa mine. Cu ce scop? Cu ce rost?
- Ce se intampla? m-a intreabat el incruntat.
- Nimic, Majestate. Totul este perfect, am raspuns eu resemnata.
- Parca ti-am spus sa nu-mi spui ,,Majestate'', ci sa-mi vorbesti la pertu.
- Asta era cu mult inainte sa fiti atat de aproape de tron... si de casatorie.
- Asta te macina cel mai mult?!
- Sigur ca nu!
- Asculta! Eu sunt print. Voi fi rege. Am nevoie de o regina. Nu e vina mea. Ceea ce ti-am spus aseara a fost adevarat, te iubesc, dar privilegiul de a putea iubi liber este imposibil pentru cei cu sange albastru. Nu pot face nimic. Daca tata moare trebuie sa ma casatoresc imediat si sa conduc regatul indiferent de ceea ce simt. Sunt dator sa fac asta.
- Am inteles...
- Dar poti veni maine in fata noastra si poti avea o sansa. Imi pare rau pentru ca nu pot face mai mult! Imi pare foarte rau!
Eric a pleacat si am ramas singura. Am mai stat inca douazeci de minute acolo, apoi m-am indreptat spre castel si inapoi in camera mea. Imi faceam fel si fel de planuri, dar niciunul nu ar fi functionat. Din nou eram in aceeasi situatie. Nu stiam ce sa fac.
CITEȘTI
Viata la curtea regala
Historical FictionIN CURS DE CORECTARE Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...