IN CURS DE CORECTARE
Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...
Mi-am luat pelerina neagra si am iesit in gradina, acolo unde mi se comunicase ca ma asteapta printesa. Nu stiam ce sa ii spun sau ce sa fac, dar voiam sa vorbesc cu ea fata in fata. Ma gandeam ca vrea sa ma inlature, dar de data asta nu voiam sa ma las asa usor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Desi primavara se apropia cu pasi repezi, era destul de frig. Zapada nu se topise, ci din contra inca avea jumatate de metru.
Dupa un timpde mers am observat o fata in capatul gradinii. Era inalta, imbracata intr-o rechie rosie fara pelerina. Avea parul blond si pielea alba. Ea trebuia sa fie printesa.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
M-am apropiat de ea. Nu parea furioasa, nu parea fericita. Arata atat de linistita incat parea o statuie.
Cand am ajuns in fata sa m-am inclinat respectuos, dar n-a schitat nimic. Privea in gol...
- Majestate? am rostit eu incet.
- Kaytlin! a spus ea tare dintr-o data. Te-am chemat ca sa vorbim.
- Desigur! Spuneti!
- Am aflat despre relatia ta cu regele. Am aflat, de asemenea, multe lucruri despre tine. Cred ca regele ar fi devastat daca le-ar afla.
- Despre ce vorbiti?
- Iti stiu trecutul, Kaytlin! Stiu ca nu esti potrivita pentru a fi regina, dar nu stiu daca regele...
- Stie! El stie totul despre mine. Stie, poate, mai multe decat stiti dumneavoastra!
- Bine! O sa-ti spun motivul intalnirii noastre.
- Va rog!
- Stai departe de rege!
Spunand asta printesa ma privea in ochi de parca voia sa ma omoare. Ar fi trebuit sa ma sperie, dar mi se parea patetic. Stiam ca ar fi trebuit sa-mi fie frica sa-i raspund, dar nu aveam nicio retinere.
- Stiti ca nu sunteti singura care-mi spuneti asta, nu?
- Dar sunt cea mai puternica!
-Va credeti mai puternica decat regina?
- Sunt mai puternica decat orice persoana de la curte. Eu sunt cea mai puternica!
- Ce va face sa credeti asta?
- Provind din cea mai puternica tara din lume, iar familia mea este cea mai veche dinastie, dar nu ma bazez numai pe asta. Nu o sa imi timpul acum ca sa-ti spun tie ce detin asa ca o sa ma intorc la subiect. Sper ca ai inteles ce vreau. Nu ii mai repet.
- Sigur ca am inteles. Vreti sa stau cat mai departe de rege.
- Exact! Ma bucur ca ne-am inteles. Cand voi deveni regina iti voi da ofunctie inalta undeva la mii de kilometrii distanta.
- Asta nu se va intampla! Stiti de ce? Pentru ca nu-l voi parasi niciodata pe rege! Si nu-mi puteti face nimic fiindca doar atuci cand sufera el, sufar si eu, iar daca cineva ii face ceva ii voi distruge pe toti!
- Ce prostuta esti! Te crezi puternica?! L-ai vrajit pe rege cu calitatile tale de prostituata?!
Incepuse sa rada. Acel ras malefic si, totusi, in bataie de joc! Eu incremenisem. Mi-era rusine de mine! Am stat cateva minute, dar au parut ore. Simteam ca nu se mai termina.
- Mai aveti alceva de spus? am intrebat-o eu.
- Doar pleaca! Stiu cine esti si nu ma vei opri! Cei din familia ta au fost mereu asa! a raspuns ea dispretuitoare.
Am pasit repede spre palat unde, dupa ce mi-am lasat pelerina, am vrut sa ma intorc in camera mea. Am trecut ca de obicei pe langa camera tronului fara a privi, insa, in interior. Nu stiam ce se intampla cu mine! Voiam sa nu fi ajuns niciodata la curte. Voiam ca eu si Eric sa ne fi cunoscut in cu totul alte cirmumstante, poate intr-o alta viata.
- Esti bine? s-a auzit dupa ce usa s-a deschis. Era Eric care, probabil, ma vazuse trecand spre camera.
- Printesa Izabell vrea sa se casatoreasca cu tine. Nu putem lasa asta sa se intample!
- Nu ma voi casatori cu ea! Nimeni nu ma poate forta!
- Dar e atat de enervanta! Ma va ameninta in fiecare zi!
-Va sta aici pana la festival. Consiliul vrea asta!
- Bine! Nu voi muri in cateva saptamani, nu?!
- Ma bucur ca intelegi!
- Stie totul despre mine. Chiar a adus discutia de familia mea.
- Crezi ca ai tai au vreau secret ascuns?
- Poate... Nu mi-au spus niciodata nimic despre familia tatalui meu. Ziceu ca-s morti cu totii, dar nu cred. Stiu cand au murit parintii mamei. Am mers la inmormantare. Dar n-am cunoscut niciodata pe cineva din parte tatalui.
- Vom afla impreuna! Adevarul iese mereu la iveala!
- Mersi!
Urmatoarele saptamani au fost un infern. In fiecare dimineata, cand ieseam din apartamentele lui Eric o vedeam pe Izabell amenintandu-ma din priviri! Trecea mereu pe acolo si era mereu unde eram eu. Rabdarea mea avea o limita, dar trecusem demult peste.
In sfarsit, a venit timpul festivalului primaverii si totul prindea culoare. Primavara isi facea simtita prezenta si natura inflorea pe zi ce trece. Festivalul era celebrat cu o seara de bal la curte si cu trei zile de voie buna in restul regatului.
In dimineata aceea m-am trezit foarte entuziasmata. Am sarit din pat direct la fereastra. In curte muncitorii isi facea treaba cu multa iscusinta. Pana seara trebuia sa termine, dar deja lucrurile prindeau contur. M-am intors spre pat sa-l trezesc pe Eric.
- Hei! Primavara e oficial aici! Trezeste-te! am spus eu stringand bucuroasa.
- Tu esti primavara mea! mi-a spus el imbratisandu-ma.
- Ce dragut esti tu!
- Ti se pare!
- Hai, ridica-te! Ai multa treaba azi!
- Bine, bine!
Dupa ce ne-am schimbat, am parasit apartamentele regale pentru a lua micul dejun cu intreaga familie. Holurile erau pline de muncitori. Florile erau la baza pregatirilor. Abia asteptam balul din acea seara!
