Viata la curtea regala

Condiții de pace

- Bine... Puteți intra. Cât vreți să stați aici? am întrebat eu gânditoare.

- Până o să semnați tratatul cu condițiile mele! a răspuns el categoric.

- Și care sunt acelea?

- Una o știți deja...

- Știți că nu veți pune niciodată mâna pe tron, nu?

- La cealaltă mă mai gândesc.

- Aveți o săptămână să vă schimbați condițiile. Puteți sta aici...

 A dat să intre și gărzile sale l-au urmat. 

- Doar prințul va sta aici! am spus eu strict.

- Dar asta e lipsă de respect majestate! Cum să stau fără gărzile mele?!

- Lipsă de respect a fost cînd ai pornit un război împotriva noastră. Dacă nu vrei să stai aici singur, atunci pleacă!

- Fie. Voi rămâne, singur...

 A intrat în palat, iar eu l-am urmat. Am vorbit cu servitoarele să-i pregătească una din camerele din turnul stâng. Am vrut să aibă camera cât mai departe de ale noastre. A plecat cu ele pentru a se instala. Am trimis pe cineva dupa copii și am mers să mă schimb. Am schimbat hainele de vânătoare cu o rochie roșie, cu mâneci lungi și bineînțeles că inelul și cerceii de la Eric nu au lipsit din ținuta mea. 

  Am mers în sala tronului, unde copiii veniseră deja. M-am așezat în genunchi și i-am îmbrățișat pe cei mici. 

-Ascultați-mă cu atenție! La palat a ajuns un nou domn. Orice s-ar întâmpla, orice v-ar spune nu vorbiți cu el! Bine? Încercați, pe cât posibil să îl evitați! am spus eu în șoaptă. Și nu aveți voie să mergeți în turnul

- Cine e? a întrebat Estera.

- Filip Revois!

-Prințul?!

- Da... Uitați-l că vine! Puteți pleca! Și nu uitați ce v-am spus!

 M-am ridicat și m-am așezat pe tron. El s-a apropiat încet până a ajuns în fața mea.

- Frumos palat! a spus el uitându-se împrejur.

- Nu întotdeauna un lucru frumos are și o istorie la fel de frumoasă! am spus eu rece.

- Și are și o regină foarte frumoasă! a continuat el de parcă nici nu m-ar fi auzit. Ce crezi că ar spune soțul tău dacă ar ști că m-ai primit aici? Cred că ar fi foarte dezamăgit...

- Soțul meu știe cine sunt eu, și cine ești tu! Nu uita că ai două săptămâni la dispoziție. Timpul trece.

 Și timpul chiar a trecut. Prima săptămână s-a dus repede, dar nu s-a întâmplat nimic. Eu m-am ocupat ca întotdeauna de documente împreună cu consiliul, iar Filip s-a plimbat în voie prin castel, fiindu-i interzise, însă, apartamentele regale. Îi scrisesem câteva scrisori lu Eric ca să-l înștiințez că Filip e aici, dar nu am primit niciun răspuns. 

  Într-o seară am mers în seră. Mi-era atât de dor de Eric, de melodia sa minunată de pian,  de ochii săi ce strălucesc... Sera mă făcea să-l simt aproape fiindcă acolo avusesem primul sărut, acolo ne spusesem prima dată ce simțim, acolo începuse totul. 

Când am intrat acolo, în lumina nopții se vedea o siluetă în dreptul unei ferestre. Persoana respectivă s-a întors imediat de cum a auzit ușa. 

- Se pare că ăsta e cuibul îndrăgostiților! s-a auzit glasul prințului Revois.

-Ieși afară! am țipat eu enervată.

- Poate că vreau să am și eu un loc aici...

- Ieși afară sau te omor! Nu îmi pasă cine ești! Ieși!

 A plecat nelundu-mă în seamă. M-am așezat ca să mă liniștesc. Cât de nesimțit poate fi! În momentul acela am bănuit care era condiția ascunsă. El voia tronul cu tot cu regină. Aveam de gând să-l refuz categoric, dar îmi trebuia un plan.Trebuia să închei cumva acea pace.

 Cea de-a doua săptămână a trecut la fel de repede ca prima. În ultima zi a șederii lui Filip aici l-am chemat în sala tronului. A venit în fața mea sigur pe sine. Am rămas singuri în sala tronului. 

- Vei semna contractul? m-a întrebat el relaxat.

- Depinde. Care sunt condițiile tale? am răspuns eu ținându-mi nervii în frâu.

- Vreau tronul și ... pe tine! Accepți?

- Nu!

- De ce te încăpățânezi să mă refuzi? Tot două țări ai avea.

- Înțeleg că pentru tine doar puterea contează.

- Și să am lângă mine o regină frumoasă...

- Care să aibă din întâmplare și ea un tron. Nu sunt eu aceea. Dar cred că știu exact cu cine te potrivești.  

- Cu cine?

- Izabell, vara mea...

- De Providence? Am fost împreună câteva luni, dar n-a mers.

-Pentru că semănați prea mult?! Uite ce e! Eu nu sunt ca ea. Nu o să-mi las țara pe mâna unui om ca tine!

- Se pare că nu vom încheia pacea. Războiul va continua și veți pierde!

- Noi nu vom pierde niciodată.  Crezi că nu știu că ai venit aici în urma schimbului de scrisori cu regina Maria?!

- Știai asta de la început?! 

- Credeai că o să scapi așa ușor?! Să-ți dau o informație. Orice persoană ce discută cu regina și nu e rudă de gradul întâi va fii întemnițat de trădare și tu oricum ai trădat țara prin război! Deci...

- Nu poți face asta!

- Ba da pot! Gărzi! Luați-l!

Ușile s-au deschis imediat și două dintre gărzi l-au luat de brațe. 

- Tu chiar crezi că Eric te iubește?! a strigat el deodata. Îl aperi mereu, dar nu știi cine e.

-Îmi cunosc soțul mai bine decât oricine! am strigat eu sărind de pe tron.

-Crezi că nu se știe că ai vrut să te căsătorești cu el pentru că era moștenitorul?!

- Nimeni nu știe prin câte am trecut noi pentru a fi împreună, de câte ori era să murim. Dar noi am rezistat! Dar tu vei putrezi în temniță și noi vom câștiga războiul. Sau vei semna tratatul de pace cu condițiile mele!

- Care sunt acelea?

- Fmilia Revois va renunța la tron pentru totdeauna.

- NICIODATA!

- Fie! Găsiți-i un loc aproape de regină să se poată felicita reciproc.