Viata la curtea regala

Revedere

 In dimineata urmatoare m-am trezit singura. Eric nu era, dar pe perna lui se afla un bilet. 

,, A trebuit sa ma trezesc mai devreme! Cand te vei trezii sa vii in sala tronului. Plecam imediat ce esti gata." 

M-am pregatit, apoi am mers direct in sala tronului. Eric statea plictisit pe tron. Cand am intrat toti au iesit fara sa stea pe ganduri. 

- Buna dimineata! am spus eu vesela.

- Hei! Esti gata? m a intreabat el.

- Da. Putem merge.

- Ai mancat ceva?

- Nu..., dar ma gandesc ca o sa mancam in sat. Ce zici?

- Bine. Sa te anunt ca n-am niciodata in satn si nu stiu ce sa fac?

- Doar fii tu insati si poarta-te prietenos. Oamenilor le pace sa stie ca nu esti un prefacut.

- Ok, asa voi face.

- Mergem? 

- Haide!

S-a ridicat de pe tron m-a luat de mijloc si am pornit spre iesire. In fata palatului ne astepta o trasura. Ne-am urcat in ea si am pornit spre sat. Eram nerabdatoare. Stiam ca toata lymea ma cunostea, dar ma intrebam daca o sa ma recunoasca. 

In scurt timp am ajuns in sat. Trasura a ramas la periferie. In urma noastra erau doua garzi inarmate pana in dinti.  Eric parea foarte ingrijorat.

- Zambeste! i-am soptit eu.

Am pornit prin sat,iar cei doi au pastrat o distanta de doi metri fata de noi. Oamenii erau foarte fericiti. Peste tot erau jocuri, dansuri, muzica si mancare buna. Ma simteam ca in copilarie. La inceput toata lumea ma privea ciudat. Cred ca si-au dat seama ca sunt viitoarea regina sau cel putin iubita regelui fiindca n-au indraznit sa ma priveasca in ochi. Copii alergau printre oameni. Chiar unul dintre ei s-a ciocnit de mine. M-am aplecat sa vorbesc cu el.

- Incet micutule! O sa te lovesti! am zis eu scuturandu-l de praf.

- Imi cer iertare, Majestate! a spus baietelul aplecandu-si capul.

- Nu-i nimic! Cum te cheama?

- Paul!

- Cine sunt parintii tai?

- Mama mea se numeste Elena, iar tata...

- Carl.

- Imi cunoasteti parintii?

- Am fost prietena cu mama ta. Ma poti duce la ea?

M-am ridicat si m-am intors spre Eric.

- Sper ca nu te superi? l-am intrebat eu.

- Nu ma deranjeaza. Avem destul timp. Putem sta si maine aici! mi-a spus pupandu-ma pe frunte.

Micutul m-a luat de mana si m-a dus la un loc unde se impleteau ornamente din flori. 

- Elena? m-am adresat eu unei tinere femei care tocmai ii punea unei fetite o coronita din flori pe cap.

-Majestate! a spus ea ridicandu-se si facand o plecaciune. Iertati-ma, dar de unde-mi stiti numele?

- Elena, sunt eu, Kaytlin!

Si-a ridicat brusc privirea spre mine si recunoscandu-ma a napadit-o plansul. M-am emotionat si am imbratisat-o. Am inceput sa plang. 

- Cum de...? Adica tu...? incerca ea sa-si gaseasca cuvintele.

- Am trait o perioada foarte grea pana sa-l intalnesc pe Eric. Daca ai stii... i-am spus eu plangand.

-Am auzit de hangita aia nenorocita, dar de tine nimic asa ca ne-am gandit ca te-a omorat.  A fost prinsa si inchisa.

- Ma bucur! N-are dreptul sa traieasca in liniste! Tu esti bine?

-  Slava Domnului, suntem bine. 

- Ma bucur !

- Elena! striga brusc o femeie batrana.

Avea parul alb si fata plina de riduri, dar se vedea ca fusese foarte frumoasa in tinerete. Ochii ei vii erau aceeasi ca odinioara. Iubeam s-o vad sanatoasa dupa atata timp stiind cat de mult tinea la mine in copilarie.

- Sarut mana, matusa Agata! am spus eu zambind.

- Nu se poate! Nu se poate! Domnul mi-a ascultat rugile! Kaytlin, chiar tu esti? m-a intrebat ea venind spre mine.

- Eu sunt, matusa! 

Ne-am imbratisat si m-a pupat pe frunte ca o mama iubitoare. In copilarie eu si Elena ne jucam mereu in gradina ei de trandafiri. Elena era fiica cea mica a matusii Agata, dar mai avea si alti frati, toti mai mari. Ei locuiau vizavi si parintii mei se intelegeau de minune cu acestia.  

- Tinere, ai grija de fata noastra! Sa nu te gandesti ca daca nu mai are parinti esingura pe lume. Acum ca am regasit-o totul va merge bine! i-a spus matusa Agata lui Eric. 

El a zambit si a lasat capul in pamant. 

- Ma bucur ca are oameni ca dumneavoastra care sa o sustina! a raspuns el.

- Netremnica aia de matusa-ta s-a casatorit si a inchis casa alor tai. S-a mutat la el.

- Chiar voiam sa trec pe acasa, dar voiam mai intai sa va vad, am spus eu lundu-mi la revedere.

- Suntem bine si ne bucuram ca si tu esti, a spus Elena.

Dupa ultimele imbratisari mi-am sters lacrimile si am privit in jur. Se stransese o gramada de lume in jurul nostru privindu-ne incantati. Cand am dat sa plecam s-a auzit de peste tot: ,, Sa fiti sanatosi!"

Am plecat spre casa parintilor mei.

- Ma bucur ca te-ai intalnit cu ei! mi-a soptit Eric! Par oameni de treaba.

- Sunt niste oameni minunati!

Pe drum am gasit un grup de oameni care dansau. Am intrat in dans fara sa stau pe ganduri. L-am tras si pe Eric dupa mine, dar nu se pricea deloc la dansurile taranesti. A prins repede si s-a distrat impreuna cu noi.