Viata la curtea regala

,, Ai grijă în cine te încrezi!"

 Dis de dimineață m-am trezit și m-am pregătit de prima mea zi de fericire.  După ce am fost gata m-am prezentat în fața ușii prințesei Eleonor așa cum fusesem instruită de cu seara de femeia căreia îi fusesem încredințată. 

 De îndată ce prințesa m-a strigat am intrat la ea și cu precauție i-am pregătit micul dejun. În timpul mesei am purtat următoarea conversație:

-Ce știi să faci? m-a întrebat dumneaei.

-La ce domeniu se referă Domnia Voastră? i-am raspuns eu plină de stimă.

-Nu știu, ce ai putea face pentru mine? La ce te pricepi? Știi să scrii, să citești?

-Desigur! Știu chiar și mai multe limbi.

-Minunat! Atunci poți fi cea care îmi va scrie scrisorile. Pot avea încredere în tine?

-Aveți toată încrederea mea. M-ati scos din temniță. Risc totul pentru Măria Ta.

-Bine. Urmează-mă!

 S-a ridicat de la masă și a mers către birou. Le-a făcut semn celorlalte servitoare să iasă și mie să mă așez. Din ordinul ei am luat condeiul în mână și am început să scriu pe o bucată de hârtie. Ea îmi dicta repede calculându-și bine vorbele. Scrisoarea părea una foarte importantă și nu știu de ce nu o scrisese chiar ea.

Scrisoarea suna așa:

,, Dragă amirale Johnson,

 Vă scriu ca să vă informez că pregătirile pentru bătălia dumitale sunt aproape gata. O să ți le trimit de îdată. Așa cum ți-am promis totul o să ajungă înainte ca dușmanul să înainteze. Nu te îngrijora! Am păstrat taina aceasta cu cea mai mare precauție și astfel nu știe nimeni. Sunt sigură că oricum nu va ajunge niciodată la urechile regelui. Vă informez, de asemenea, că și eu vreau ceva în schimb și vreau să te aștepți la orice. Nu îți destăinui încă nimic, dar mă bucur că te pot numi prieten și am încredere în tine. Imediat cum se termină bătălia te aștept la curte pentru a-ți destăinui marele secret.

A ta regină, Eleonor de Valencia!''

 Această scrisoare  m-a ajutat mult să-mi dau seama că mă aflu sub stăpânirea familiei regele de Valencia fiindcă prințesa nu este încă căsătorită. Un alt lucru foarte important este aceala că prințesa uneltește cu amiralul pe la spatele regelui și mi-e teamă să nu pățesc ceva pentru că știu aceste informații. Dar nu s-a întamplat nimic. 

 Am mers într-o sală mare unde se pare că își petreceau timpul prințesele și doamnele lor. Acolo erau câteva mese răsfirate. Acestea erau așezate la cațiva metri distanță. Se mai aflau și două canapele destul de apropiate. Toate astea se aflau de o parte și de alta a camerei. Dar în spate, în mijloc, așezate cu câteva trepte mai sus erau două tronuri. Pe unul dintre ele stătea o femeie înca tânără, dar trecută prin multe greutăți. Aceasta era regina, asta înțelegeam eu. 

 Prințesa Eleonor m-a făcut una dintre domnișoarele ei de onoare, orice ar însemna și asta. Momentan știam doar că trebuia să o însoțesc oriunde. Ajunse aici ea s-a așezat la o masă cu încă o doamnă și mi-a făcut semn să rămân în sală doar că la o distanță mai mare de ea.  Masa aleasă de ea era la o distanță considerabilă de canapele și de cele două tronuri. M-am îndepărtat și m-am așezat pe o canapea. Dintr-o data am auzit:

-Vino puțin, draga mea, și spune-mi cine ești!

 Am întors capul și mi-am dat seama că era vorba despre mine. Regina mă analiza cu băgare de seamă. M-am ridicat și am mers în fața ei. Am facut o plecăciune, apoi i-am spus:

-Sunt una dintre domnișoarele de onoare ale prințesei Eleonor, Majestatea Voastră!

-Bine... Deci ești nouă la curte. Îți dau un sfat: Ai grijă în cine te încrezi! Poți pleca!

 ,,Ai grijă în cine te încrezi!"? Oare ce a vrut să zică? Ce a insinuat? Oare m-a avertizat în legătură cu prințesa? Poate că regina știe ce uneltiri face și poate că ea crede că mă va folosi. Dar asta e normal, nu? Eu sunt doar o servitoare. Prințesa poate să facă orice din mine. Aici nu am libertate, dar măcar nu fac lucruri dezgustătoare. 

 În câteva minute, jumătate de oră, discuția prințesei cu cealaltă doamnă s-a terminat așa că am plecat. Prințesa mergea cu pași repezi și apăsați, iar eu trebuia să țin pasul cu ea. Am ajuns imediat în apartamentele ei unde am intrat într-o cameră întunecată. Mi-a spus să aprind  o singură lumanare și să încui ușa. Am făcut asta, apoi m-a poftit să iau loc pe un fotoliu în timp ce ea s-a așezat la birou. 

-Știi ce rol joacă o domnișoară de onoare pentru mine? m-a întrebat ea.

-Vă rog să mă iertați, Majestate, dar n-am idee, am răspuns eu fără glas.

-O domnișoară de onoare este o fată necăsătorită în care am multă încredere. Cele mai importante sunt cele care spionează bărbații cu funcții înalte și îi fac să se îndrăgostească de ele, apoi după ce află informații diverse mi le transmit mie. În cazuri excepționale are rolul și de a omorî victimele, mi-a explicat ea vorbind rar. Nu mai era persoana blândă care mă scosese din temniță. Acum era o femeie dură și rece care urma să mă folosească în jocurile ei murdare.

-N-am știut niciodată aceste lucruri, am spus eu înghițind în sec.

-Pe tine nu o să te trimit să aduni informații de la bărbați, deși cred că ai experiență. Tu ai o sarcină mai mare. O să mergi la prințul moștenitor și după ce se va îndrăgosti de tine o să-l ucizi. Nimeni nu trebuie să știe că lucrezi pentru mine, ai înțeles? Deci de acum înainte vei lucra pentru Sarra d'Alon, metresa regelui. Toată lumea va crede că ea l-a omorât, doar el este fiul reginei. Dar să fim serioși, nu este chiar nepotul meu preferat. Ai înțeles ce ai de făcut?

-Da..., Majestate.

 Eram puțin șocată de modul în care vorbise prințesa, dar și mai șocată de rolul pe care-l jucau domnișoarele de onoare. Dar de un lucru eram într-adevar terifiată. TREBUIA SĂ-L UCID PE PRINȚUL MOȘTENITOR. Cum să nu fac asta? Trebuia  să găsesc o cale. Nici nu m-am gândit la cum o să se victimizeze prințesa în fața mea: ,,Dar eu sunt un om bun, ei au omorât zeci de mii de oameni, sunt niște oameni lipsiți de scrupule!" astfel să mă facă să îl omor. Dar instictul meu îmi spune că nu ar trebui să o ascult și că ar trebui să-i raportez imediat reginei, dar dacă nici în ea nu puteam avea încredere? Ce să fac???