IN CURS DE CORECTARE
Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...
Am adormit cu greu. Eric ma veghea de pe fotoliul de langa pat. Ma privea ganditor, gandindu-se, propabil, la alegerile pe care avea sa le faca. Eu inca ma simteam vinovata. Ma simteam vinovata fiindca stiam ca aveam sa fiu ghinionul lui, nenorocirea lui, povara sa cea mai mare. Imi dovedise ca ma iubeste, dar nu voiam sa ii ruinez viitorul. Poate ca el nici macar nu intelegea. Poate ca se gandea ca iubirea noastra va putea trece prin foc si sabie. Poate ca era atat de sigur pe fortele proprii incat nu ii pasa de viitor. Erau atatea posibilitati, atatea nenorociri ne pandeau. Nu mai puteam face nimic, insa. El era regele si hotara soarta tuturor.
Stiam ca el sufera vazandu-ma suferind, stiam ca plange in interiorul lui vazandu-ma plangand, stiam ca ma iubeste atat cat il iubesc. Toate s-au napustit asupra lui. Tatal sau a murit, trebuia sa preia tara, trebuia sa se fereasca de zecile de spioni ai matusii sale, dar si de cei ai celorlalte case regale, trebuia sa isi gaseasca oameni de incredere cu care sa conduca, trebuia sa se casatoreasca cu o femeie puternica si trebuia sa faca fata acestor lucruri singur inconjurat de dusmani fiindca in acele vremuri nu stiai cine iti este prieten si cine nu.
Intelegeam toate astea... Nu am fost niciodata o persoana care sa se gandeasca doar la sine. Nu voiam sa ma casatoresc cu un rege, ci cu Eric, persoana pe care am salvat-o si care m-a salvat. Prea multe griji, prea multe necazuri. Ma temeam de orice, dar speram la o zi mai buna, speram ca impreuna vom reusi. Ma puneam pentru cateva momente in locul lui si innebuneam. Nici nu a apucat sa-si planga tatal caci curtea s-a si umplut de inamici. Toti se bucurau in tacere de moartea regelui. Stiau ca printul Eric e tanar si ca nu se va descurca singur. Il credeau singur fiindca aflasera ca regina se imbolnavise si ca este inca necasatorit. Credeau ca fiind tanar noul rege era si nesabuit, dar si prea impulsiv, neavand-o pe mama sa care sa-l calmeze.
Toate aceste ganduri ma copleseau necrutator, dar intr-un sfarsit am adormit strapunsa de gandul de o oarecare vinovatie. Dimineata nici razele soarelui nu mai rasareau ca altadata. Lumina era slaba. In incapere focul din semineu se stinsese de mult si se racorise. Am deschis ochii si m-am ridicat in capul oaselor. M-am dezmetecit si l-am zarit pe Eric pe acelas fotoliu pe care se asezase in seara precedenta. Am sarit din pat si m-am asezat in fata lui.
- Nu ai dormit deloc? l-am intrebat eu cu voce scazuta.
- N-am putut sa dorm... mi-a spus el ingandurat.
- Uita-te la mine!
Si-a intors capul spre mine si mi-a zambit firav. I-am zambit inapoi lasand capul in jos. Apoi mi-am ridicat capul si i-am spus:
- Fi tare! Azi mai mult ca niciodata trebuie sa fi tare! Cand iti vei duce tatal pe ultimul drum si iti vei vedea dusmanii cum te privesc batjocoritor, fi tare! Uita-te in ochii lor cu o privire agera, cu o privire de leu. Insufla-le teama! Si cel mai important fi alaturi de mama ta! Te rog!
- Iti multumesc pentru tot! Esti motivul pentru care merg mai departre caci vazandu-ma singur voiam sa abandonez.
- Sa nu faci niciodata asta! Ca o sa fiu langa tine sau nu, sa nu abandonezi niciodata!
- Esti atat de buna si sincera!
Mi-a cuprins mana si mi-a sarutat-o cu durere, incepand sa planga.
- Eric..., lacrimile tale imi frang inima... Stiu! Stiu cat iti e de greu! Dar te rog nu te lasa! Fa-o pentru tatal tau, fa-o pentru mama ta, fa-o pentru fratii tai, fa-o pentru mine...! Pentru noi toti si pentru oamenii din intregul stat fi tare!
- Ai dreptate! Merg sa ma pregatesc de inmormantare. Sa te pregatesti si tu!
- Inainte de toate, treci pe la mama ta. Ea are nevoie sa te stie bine sanatos si puternic. N-o dezamagi!
A dat din cap afirmativ si a plecat. In scurt timp am mers si eu sa ma pregatesc. Am purtat o rochie neagra, simpla, fara accesorii. Simteam durerea tuturor celor din jur. Slugile, garzile, slujitoarele, toti isi jeleau regele pierdut si toti il laudau pe viitorul rege. Unii nobili, insa, priveau cu dispret tot ceea ce se petrecea la fel ca spionii si reprezentantii celorlalte familii regale.
Am mers la Maria Sa, regina. Era slabita. Se pregatea de inmormantarea sotului sau mult iubit. Era dureros si sa o privesti, dar sa te pui in locul ei era infernal. M-am apropiat de ea si am rostit incet placandu-mi capul:
- Maria Ta! Sper ca sunteti sanatoasa!
- Sa lasam sanatatea mea deoparte! mi-a spus ea pe un ton scazut, vorbind repede si privindu-ma cu coada ochiului. Am auzit ca ai dormit in camera fiului meu azi-noapte.
- Majestate, eu...
- Nu te obosi! Am aflat tot! Nu-mi da lamuriri. Nu o sa-mi tragi fiul in mizeria din care ai venit tu!
- Majestate, iertati-ma! Dar regele face ce crede de cuviinta!
- Asculta-ma bine! Daca fiul meu o sa pateasca ceva din vina ta, te omor cu mana mea! O sa te chinui de o sa-ti blestemi zilele! Ai inteles?
- Da, Majestate!
- Pleaca acum!
Am iesit din incaperea Majestatii Sale si m-am oprit pe un balcon. Incepusem sa plang.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Brusc am simtit o mana pe umarul meu. M-am intors si l-am vazut pe Eric nedumerit. Acesta m-a intrebat:
- De ce plangi?
-Nu plang! i-am spus eu stergandu-mi repede lacrimile.
-Nu?
-Bine, poate ca plang. Nu e important.
S-a apropiat sa ma ia de mijloc, dar m-am retras.
- De ce ai facut asta? Ce s-a intamplat? m-a intrebat el privindu-ma incruntat.
- Nu s-a intamplat nimic. Ce sa se intample?
- Kaytlin, ce se intampla?
- Maria Sa, regina, m-a amenintat ca daca o sa patesti ceva din vina mea o sa ma omoare...
- Si mie mi-a spus ca nu esti potrivita deoarece nu mai esti fecioara si fiindca toata lumea stie asta deja. Dar nu-mi pasa! Te iubesc, Kaytlin!
- Iubirea trece. Regina are dreptate. O sa te naruiesc. Celelalte familii regale asteapta si cea mai mica gresala a ta ca sa-ti ia tronul. Eric, eu sunt greseala care te va nimici.
- Nu vorbi asa! Nimeni nu-mi poate lua tronul. Daca ma omoara am frati mai mici care vor conduce tara.
-Dar ei sunt prea mici si deja toata lumea stie ca regina e prea bolnava ca sa fie regenta.
- Atunci sa ne casatorim cat mai repede si sa facem un copil.
- Toata lumea o sa creada ca nu este copilul tau.
- O sa te intreb ceva si tu o sa imi raspunzi sincer.
- Bine.
- Inainte sa ajungi la acel han unde ai fost fortata sa faci acele lucruri erai fecioara? Dar dupa ce ai scapat ai mai facut ceva?
- Sigur ca da. Cum poti sa ma intrebi asa ceva? Inainte sa ajung acolo eram doar un copil. Si daca stau sa ma gandesc bine inca sunt un copil. Tot ce s-a intamplat intre mine si un barbat s-a intamplat in incinta acelui han si niciodata nu o sa sterg acea urma de suferinta din trecutul meu.
- Bine... Putem face ceva. O putem aresta pe hangita pentru ilegalitati si omucieri. Totul e sub control. Ai incredere in mine! Totul o sa fie bine! Te iubesc si as face totul ca sa fim imbreuna.
