IN CURS DE CORECTARE
Ramasa fara parinti de la o varsta frageda, Keytlin Beatrice Roger este izgonita de matusa sa. Ajungand la un han devine sclava si este obligata sa faca cele mai mizere lucruri. Cand in sfarsit scapa de acolo, regele o intemnit...
Eric a plecat sa se intalneasca cu cativa nobili, iar eu am inceput sa ma plimb prin palat. Simteam ca nimic nu imi poate strica ziua. Ferestrele deschise lasau sa intre frumusetea de afara, parca erau un portal prin care primavara intra si in palat asa cum se stabilise in imprejurimi. Ah, primavara! Anotimpul renasterii si prosperitatii! Tin minte ca in copilarie numeam primavara ,, anotimpul meu" caci atunci este si ziua mea de nastere. Ma napadeau atatea amintiri frumoase legate de primavara. Ma simteam atat de libera, atat de fericita... Ajunsa, insa, pe holul principal am surprins o discutie aprinsa intre regina si Izabell care m-a cam nelinistit.
- Nu pot sa fac nimic! Nu intelegeti?! Am incercat totul! ii spunea Izabell necajita reginei.
- Tu chiar nu intelegi ca trebuie sa reusesti?! tipa regina in soapta sa nu atraga atentia.
- Am facut tot posibilul, dar e clar ca o iubeste pe prapadita aia!
- Atunci fa si imposibilul. Daca e adevarat cemi-ai spus si ea afla va fi vai de viata ta!
- Stiu asta, dar cum sa o opresc?! Ma rog sa nu afle, dar mi-a spus o servitoare ca l-a auzit pe rege spunandu-i ca va afla adevarul. Sunt terminata, pur si simplu!
- Linisteste-te! Asculta-ma! In seara asta va fi balul si ea va fi distrasa. Vei merge in camera lui si-l vei seduce!
- Dar el nu va fi acolo!
- Va veni. Va trebui sa vina caci un nobil va vrea sa discute cu el in particular.
- Bine gandit!
- Fii atenta! Daca nu reusesti o sa spun tuturor adevarul!
- N-ai face asta! O urasti prea mult! Dar chiar, de ce o urasti?!
- Sa spunem ca tatal ei nu mi-a fost chiar prieten.
- Inteleg...
- Hai! Grabeste-te! Du-te sa te pregatesti! La ora noua sa fii acolo! Si ai grija sa nu te vada nimeni!
Cele doua se despart, iar eu pornesc spre biroul meu. Ce secret au ascuns parintii mei?De ce era asa important si ce legatura avea tata cu regina de Valencia? Trebuia sa aflu toate asta, dar atunci nu era timp. Important era ca la ora noua printesa Izabell avea sa-mi vrajeasca iubitul. Trebuia sa vad totul cu ochii meu. Imi facusem planul. Aveam sa ma strecor in camera prin cealalta intrare si sa-i urmaresc. Ma gandeam ca Eric va reactiona rau, dar trebuia sa vad cu ochii mei si, daca avea sa reactioneze violent, sa-l opresc inainte sa-i faca ceva.
Ajunsesem la usa gata sa ies in gradina cand un barbat ma opreste.
- Ati primit o scrisoare! Mi s-a spus ca e urgenta! a spus el aplecandu-si capul.
- Bine! Multumesc! Poti pleca! am rostit eu examinand scrisoarea.
- Doreste un raspuns!
- Cine?
- Cel care a scris-o.
- Stii cine a scris-o?
- Nu scrie pe ea?
- Nu...
-Atunci nu.
- Ce-mi ascunzi? Cine a scris-o?
- Cititi-o si poata va dati seama singura! Cand scrieti raspunsul ma anuntati!
- Bine... Pleaca!
Barbatul face o plecaciune, se intoarce si pleaca cu pasi repezi spre sala tronului. Eu deschid scrisoarea repede si citesc pe nerasuflate incruntandu-ma.
,, Se pare ca totul iti merge prost! Vai, ce ma amuza situatia ta! Te credeai cea mai importanta cand m-ai invins, dar si acum ca si atunci esti un nimic. Regina care atunci iti lua apararea, acum te uraste fiindca vrei sa-i distrugi fiul. Nimeni de la curte nu te suporta. Cat crezi ca va tine dragostea regelui?! Poate ca acum e tanar si nu-i pasa prea mult, dar cu timpul va renunta la tine si, crede-ma, imediat ce va da de greu te va lasa cu ochii in soare.
Azi ai nevoie de mine! O sa te caiesti ca m-ai inchis aici, dar eu te iert si vreau sa te ajut. Cu ajutorul meu ii poti dobori pe toti. Stiu ce crezi. De ce te-as ajuta fara sa cer ceva in schimb? o, dar vreau si eu ceva. Nu va fi greu pentru tine. Doar scoate-ma de aici si te voi ajuta! Ai incredere! Eu nu o sa te tradez cum te-a tradat regina ta sau cum o sa te tradeze iubitul tau rege, nici macar cum m-ai tradat tu. Scriem inapoi repede! ''
-Eleonor! spun eu incet scrasnind din dinti. Chiar ma crede proasta?
Am bagat scrisoarea intr-un buzunar din dosul rochiei si an iesit in gradina. Ma enervasem. Era multa lume in gradina cu pregatirile pentru bal. Am mers undeva mult mai departe de castel si m-am urcat intr-un copac. Cand eram mica adoram sa ma catar in copaci si, desi parintii mei ziceau ca o domnisoara nu face asta nu imi interziceau.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eleonor avea dreptate. Lucrurile mergeau prost. Toti ma urau.Dar nici nu ma gandeam sa-i cer ajutoru-l. Ma puteam descurca si singura. M-am intins pe o creaca groasa si am inchis ochii. Era minunat sa stau acolo, in natura, departe de zidurile palatului.
- Deranjez? aud ca prin vis vocea lui Eric.
- Tu nu deranjezi niciodata, spun ridicandu-ma.
- Ce faci aici? intreaba razand, catarandu-se si ajungand langa mine .
- Voiam sa fiu singura...
- Vrei sa plec? Bine atunci!
- Nu, nu, nu! Stai aici! Cum ai reusit sa iesi?
- E obositor sa fii rege! Toata lumea are probleme si tu trebuie sa le rezolvi.
- Nu te mai plange! Totul merge bine, nu?
- Cand te vad pe tine totul e perfect!
Am ramas cateva momente in tacere. Nu stiam ce sa spun si pana la urma el a spart tacerea.
- Maine mergem in sat pentru festival.
- Ce dragut! Putem merge la casa parintilor mei?
- Vrei sa mergi acasa?
- Nu. Acum, aici e casa mea, langa tine. Dar vreau sa ajung si acolo si sa iau niste lucruri, bine?
- Bine. Poate aflam si secretul.
- Mda...
- Eriiiic! Unde e regele? L-ati vazut cumva? s-a auzind tipand vocea reginei.
- Hai sa coboram! i-am spus eu.
Am coborat imediat in spatele reginei care s-a intors si ne-a privit mirata.
