Alone - Finalizată✔

1. Cum a început totul

Aveam vreo 11 ani când l-am întâlnit pe Denis. Eram în camping cu Alex (frate-miu geamăn) și părinții mei. La un moment dat, m-am dus să caut lemne prin pădure. Simțeam că sunt urmărită. M-am uitat în jur și am zărit o pereche de ochi care mă preivesc dintr-un tufiș.
-Alex? Nu e amuzant! Te spun lui mama!
O siluetă neagră a ieșit din tufiș. M-am dat câțiva pași înapoi, dar m-am împiedicat de un buștean.
-C-cine ești? mă bâlbâi eu.
-Trebuie să vorbim. Hai sus! îmi zice silueta.
După voce părea băiat, era mult mai înalt ca mine, bineînțeles eu fiind o piticanie la vârsta aia. Îmi întinde mâna și mă ajută să mă ridic.
-Eu sunt Denis. Tu ești Maya, nu? zice el.
-Da, eu sunt. De ce? Cine ești?
-Să zicem că un vechi ,,prieten" a familiei tale.
-Câți ani ai? spun eu, încercând să nu se vadă că tremur.
În timpul ăsta, Denis se plimba prin jurul meu.
-13. Tu? mă întreabă el.
-11.
-Cam micuță. Dar cred că ești în stare.
-În stare de ce? zic eu.
-Uite, vreau să fii partenera mea la o activitate foarte periculoasă.
Pe atunci iubeam pericolul și aventura, la fel ca acum.
-Ce activitate? întreb eu curioasă.
-Criminalism. Te bagi?
-Da.... Ba nu..... Sau da.....
-Te las să te mai gândești. Îți dau numărul meu în caz de ceva.
-Ok... Denis.
Mi-a lăsat numărul lui pe un bilețel. Din păcate, n-am mai putut sta de vorbă cu el fiindcă Alex striga după mine.
-Maya! Maya! Unde ești?
-Aici, nu mai țipa! zic eu.
-Ce ai în mână? spune el, văzând bilețelul.
-Nimic, lasă-l. Hai înapoi la cort, până nu ne pierdem.
Acasă mă tot întrebam dacă să accept sau nu. ,,Criminalistică! Uau! Cea mai tare zi! Dar fir-ar, familia.... Dacă vor afla?". Întrebările astea îmi tot treceau prin cap. Următorul an, am început să mă cert cu părinții și chiar și cu Alex. Nu le-am spus alor mei de faza aia din pădure, dar nu vreau să le spun. Mi-e frică. Nici măcar lui Alex nu i-am zis. Alex devenea din ce în ce mai golan, îi jignea pe părinți și nu exista discuție între noi în care să nu ne certăm. Fiindcă stăteam așa prost cu familia, m-am gândit totuși să-l sun pe Denis.
-Alo? zice el.
-Hei, Denis! Sunt eu, Maya!
-În sfârșit! zice el. Mă bucur că m-ai sunat.
-Și eu.
-Ok, ne vedem la miezul nopții în cimitir.
-Bine! Ne vedem! Paa! zic eu.
-Pa!
Chiar mă bucur că l-am sunat. Măcar mai aveam cu cine sta, în loc de golanul de Alex, care începu să bea alcool și să se drogheze încă de pe atunci.
La miezul nopții m-am strecurat afară din casă și am pornit spre cimitir. Acolo l-am găsit pe Denis.
-Salut! zic eu.
-Hai, mergem?
-Unde?
-Să-l omorâm pe Pierce Gold, un afacerist care trebuie omorât.
,,Uau! Nu credeam că o să încep atât de curând" mi-am zis.
-Ok! Hai! spun eu entuziasmată.
Am intrat în conacul domnului Pierce Gold și misiunea a decurs foarte bine. M-am întors acasă pe la ora 4, dar nu-mi păsa. Prima misiune și deja eram tare! Nici nu-mi mai trebuia vreun test sau ceva.
Intru în cameră, unde îl găsesc pe Alex dormind. Chiar dacă se droghează, este (sau era) cel mai tare frate geamăn.
Nimeni n-a bănuit nimic. Mă simțeam chiar bine.
Salut! Mda, o nouă carte! Yay! Sper că vă place! Nu uitați de voturi și de comentarii!