Alone - Finalizată✔

39. Vreau doar... să scap de tot

-Nu pot să te iert. zic serioasă.

El sare ca ars. Credea că nu m-am trezit încă. Eu continui să vorbesc.

-Nu-mi păsa de tipa aia, îmi păsa de faptul că o sărutai. Sinceră să fiu, puteai s-o și fuți din partea mea, numai să te fi despărțit de mine....

Se uită în gol. Nu știa ce să-mi răspundă.

-Am creat cea mai de rahat situație... zice.
-Da. Da, ai făcut-o.
-Chiar îmi pare foarte rău.... Când ai dispărut din nou, am intrat într-un fel de depresie... Speram doar să te întorci. Mi-am înecat amarul în băutură, și tipa aia am găsit-o într-un club. Crede-mă, atunci eram mort de beat, nu mai judecam deloc rațional. Dacă n-ai observat, fata aia semăna foarte mult cu tine. Voiam să cred că ești tu.
-Nu semăna cu mine. Eu nu sunt așa de............frumoasă.

Sinceră să fiu, eram chiar invidioasă pe tipa aia. Ea era înaltă, frumoasă, avea forme... Pe scurt, era genul lui Denis.

-Mda, era frumoasă... Dar nu ca tine.

Îmi dau ochii peste cap.

-Altă replică răsuflată n-aveai? întreb, apoi râd.
-Ha-ha! zice sarcastic. Serios, Maya, te iubesc mult... Nu vreau să te pierd.... Pur și simplu nu suport simplul gând că ești supărată pe mine.
-E ok, te iert....

Nici nu-mi termin propoziția, mă trezesc sugrumată de îmbrățișarea lui. Era drăguț... Oarecum. Dar tot sufocant era. La propriu.

-Dar.... Vreau să ne despărțim... zic, abținându-mă să nu izbucnesc în plâns.
-De ce???
-Din nou, nu-mi pasă de faptul că m-ai înșelat... Pur și simplu nu merge... Îmi pare rău.....

Mă îmbrățișează din nou, mai blând de data asta.

-Stai liniștit, încă te iubesc. Mult. Dar îmi trece mie... spun eu.

În timp ce îmi ieșeau cuvintele alea pe gură, mă gândeam la cât de idioată să fiu. Adică pe bune, să mă despart de Denis, după ce m-am rugat pentru asta câțiva ani. Meh, asta e viața. Merg mai departe.

Ușa de la salon se deschide brusc. Ce tot spun, mai avea puțin și se dărâma. Intră un Alex foarte panicat. Ne vede pe amândoi, apoi se uită fix la mine. Eu mijesc ochii la el.

-Denis, lasă-ne singuri. îi zice.

Denis iese în fugă, probabil se duce să plângă în baie, nuj.

-De ce-ai venit? întreb, cu un ton glacial.
-Denis mi-a zis că ești la spital.
-Oh, dar nu, nu trebuia să te deranjezi pentru mine! Tu ai o familie și trebuie să ai grijă de ea! zic, sarcastică.

El își dă ochii peste cap, plictisit.

-Deci, ce vrei? întreb din nou.
-Am vrut să te văd doar și...
-M-ai văzut. Acum pa! zic și-i fac semn să iasă. Vreau să-i zici și lui Denis să stea afară. Vreau liniște.

Se uită confuz, apou pleacă. Bine că de data asta totul a fost ok și nu ne-am certat.

Mă uit în jur. Văd o foarfecă. Fără să conștientizez ceea ce fac, încep să mă tai.

Ce face națiaaa?
Am postat devreme azi, adică când trebuia :)). Nu uitați de steluța aia mică, v-am pupat, bye!😘