Alone - Finalizată✔

3. Ca de obicei...

Îmi iau într-un ghiozdan un cuțit, niște frânghie și masca de ski pe care o port de 4 ani în fiecare misiune, pentru nu a-mi fi descoperită identitatea. Am primit-o de la Denis, zicând că e de la Carly. În fine, m-am furișat afară, ai mei stând la televizor și crezând că învăț, iar Alex fiind pe umdeva, sinceră să fiu habar n-am unde.
Ies din casă și merg la banca orașului, unde mă văd cu Denis. Îmi trag pe față masca și intrăm în clădire. Pe la ora aia nu trebuiau să fie decât vreo 2 sau 3 paznici. M-am strecurat în clădire, în spatele unui paznic. Am luat o bâtă pe care mi-a dat-o Denis și i-am dat în cap, lăsându-l inconștient. La fel am făcut și cu altul, iar de ultimul s-a ocupat Denis. Nici nu știu dacă l-a omorât sau ceva. Intrăm într-un seif cu mare grijă. Luăm fiecare câte vreo 3-4 saci cu bani. Denis spune că vom folosi banii aceia pentru a ne plăti facultățile. În fine, după ce am ieșit silențios din seif, am auzit o mașină de poliție afară. Cine o fi chemat-o? Văd unul din paznici uitându-se la noi cu groază.
-Îl omor pe ăla! zice Denis, arătând spre paznic.
-Lasă-l. Nu merită. spun eu, calmându-l.
-Ok. Dar cum facem cu poliția?
-Vedem. Dacă nu scăpăm, avem arme... Nu? zic eu.
-S-o facem!
Ieșim din clădire, unde suntem înconjurați de 5 polițiști. Pe bune? Vai, dar ce ,,greu" va fi! Pe bune, am văzut și mai rău. Un polițist mă prinde de mână. Eu îi dau un șut în punctul sensibil, iar acesta cade pe jos. M-am uitat la Denis. El tocmai omorâse un polițist. Bun! Mai erau 3. Cel pe care l-am lovit nu părea că o să se ridice prea curând. I-am dat destul de tare. Unul l-a pocnit pe Denis, iar el a căzut. Nu vroiam să omor pe cineva azi, dar am sărit cu cuțitul la el și i l-am înfipt în gât. L-am ajutat pe Denis să se ridice și el mi-a zis:
-Bravo, puștoaico!
-Mersi! spun eu.
Am reușit să scăpăm și de ceilalți doi și să ajungem acasă. Denis m-a lăsat acasă cu mașina, apoi a plecat și el. Intru pe fereastră, așa cum am și ieșit și intru în cameră, unde îl găsesc pe Alex.
-Sal, surioară! Pe unde ai umblat? Ce ai în ghiozdan? Te-ai văzut cu Denis nu? spune el, rânjind.
Alex știe de Denis, dar nu știe că e un ciminal, iar de mine nici nu mai spun.
-Da. Da, m-am văzut. zic eu.
-Ce ai în ghiozdan?
-Nimic important.
-Adică ceva ce îți trebuie.
Zice el și îmi ia ghiozdanul.
-Dă-mi-l înapoi! spun eu.
-Vino și ia-l!
Se ridică pe vârfuri, iar eu încerc să i-l iau. Eu, fiind mai minionă, nu-i ajung nici la bărbie.
-Alex, te rog dă-mi-l! spun eu, ca un copil mic.
-Ok, poftim! zice el și mi-l dă. Eu plec cu gașca. Mă acoperi tu?
-Bine.
Și a plecat. Doamne era cât pe ce. Încă îmi tremurau mâinile. Am ascuns ghiozdanul sub patul meu, sub alte chestii. Pe ușă a intrat mama.
-Bună scumpo! spune ea.
-Salut mami!
-Unde e fratele tău?
-A plecat acum câteva minute.
-A ok. Cred că a ieșit în oraș.
-Mi-a zis că vine mai târziu.
-Bine. Noapte bună scumpo!
-Și ție!
Nu m-am culcat chiar atunci. L-am așteptat pe Alex. Chiar dacă ne mai certăm, tot îl iubesc. Cât l-am așteptat, am vorbit cu Denis. Până la urmă s-a făcut ora 2 și m-am culcat. Pe la 4 dimineața am auzit ușa de la casă. Era Alex. Ceva îmi spune că s-a dus la vreun bar și s-a îmbătat ca lumea, fiindcă mirosea a alcool și s-a împiedicat de câteva ori pe scări. Am ieșit din cameră și l-am ajutat să urce scările, apoi l-am pus în pat și a adormit instant. Îi dau un pupic pe frunte, iar apoi mă bag și eu la culcare.