Alone - Finalizată✔

40. Aha

Încep să mă tai. Nu știu de ce. Dar o fac. După vreo 15 minute, intră asistenta, care mă găsește pe jos, aproape inconștientă din cauza sângelui pierdut, dar oarecum fericită. Mereu mi-a plăcut sângele, să-l văd cum se scurge. Scuze dacă vă întorc stomacul pe dos :).

Revenind, mă găsește așa pe jos, apoi începe să strige după doctor. Mă ajută să mă ridic în pat. Apoi ia din cameră orice armă albă.

Denis vine speriat înăuntru. Cred că Alex a plecat. Logic, Maya, oare să-i pese de tine? Normal că nu.

-Ești bine? întreabă îngrijorat.

Se uita țintă la tăieturile mele proaspete, din care încă curgea sânge. Se duce repede și ia niște bandaje de pe o măsuță.

-S-o ia dracu' pe asistentă! zice. Până și eu pot să bandajez o rană, dacă am cu ce, dar noo, ea trebuie să cheme doctorul, să-i ceară acordul vieții.

Eu doar stau și mă uit în gol, ascultându-l cum înjură.

-Hei, trăiești? mă întreabă.
-Da, sunt ok... zic, încă uitându-mă în gol.
-De ce ai făcut asta?
-Fiindcă am avut cu ce. Doar nu mă tăiam cu unghiile, nu? spun și-i fac cu ochiul.

Se uită la mine confuz, apoi ia o compresă, pe care o înmoaie în dezinfectant. Mi-o pune pe rană, iar durerea era prea greu de suportat. Țip ca o nebună. El mă liniștește, luându-mă în brațe. Eu îi răspund la gest. De ce, nici eu nu știu. Ideea e că am făcut-o.

-Hai acasă. îmi șoptește.
-Aș veni, dar momentan sunt conectată la mai multe aparate decât un laptop cu toate USB-urile ocupate. zic și-mi dau ochii peste cap.
-Deci.... Te întorci?
-Mda, am văzut cum e pe cont propriu. Nu-mi place. Chiar am urât experiența asta.

El râde de seriozitatea mea. Râd și eu, de proastă ce sunt. Măcar asta știu :)).

*****

Au trecut câteva săptămâni. Azi eram externată. Trebuia să fac și un control la psiholog acum o săptămână, dar am făcut crize până când au renunțat :)). Sunt greu, dar GREU de convins uneori :))). Denis a stat cu mine, la spital, tot timpul ăsta. Când îmi aducea asistenta de mâncare, o împărțeam cu el.

-Hei, vrei să mergem la Mall? mă întreabă, când ieșim.
-Denis! De ce mă mai întrebi? NORMAL! zic fericită, ca o fetiță de 4 ani care și-a găsit acadeaua.

Începem să râdem amâdoi, de se uitau oamenii ca la noi schizofrenici ce suntem :)).

Eu merg prin toate magazinele cu machiaj existente, iar Denis se duce în treaba lui, cu vreo tipă sau ceva.

Am testat toate nuanțele de ruj, toate tonurile de dond de ten, am făcut swatch la toate machiajele și highliterele existente. Acum am interdicție la vreo 15 magazine cosmetice, dar asta e partea a 2-a :)))))).

Am ieșit și din ultimul magazin de genul ăsta din Mall, apoi m-am dus să-l caut pe Denis.

O mână mă trage în baia băieților, unde...

Suspaaaaans :))))).
Capitolul ăsta are fix 500 de cuvinte, fără nota asta :). Nu uitați de vot, e a mia oară când vă amintesc :)).
Byeee!😘😘