Alone - Finalizată✔

38. Ce-am devenit?

Cred că sunt nebună. În adevăratul sens al cuvântului. De ce? Păi fiindcă au trecut fucking 2 săptămâni și tot nu m-am întors la ei. Acum sunt o boschetară în toată regula, moartà de beată, țipând la un tufiș că e prea verde, chiar acum.

-Vrei să ne batem? întreb.

Mă clătinam așa de tare, că amețeam dacă mă uitam în jos. Nervoasă că tufișul nu-mi răspunde, îi trag un șut. Aparent, tufișul avea ghimpi. Mda ;-;.

Cad pe jos, apoi mă ridic înjurând. Un băiat vine să mă ajute.

-Hei, ești o..... MAYA?
-DENIS?

Mă tresisem instantaneu.

-Ce vrei? întreb cu un ton glacial.
-Să te întorci acasă! La mine, la Carly, la noi!
-O să zic pas, mersi! Pa.

Câh, băiatul ăsta a ajuns mai rău ca mine. Părul părea netuns de ani, barba începea să crească pe fața lui, purta niște haine de Doamne-ajută, și părea că a plâns non-stop. Nu suportam să-l văd în halul ăsta. Deci am plecat :)).

După fucking 2 săptămâni în care am rătăcit pe străzi, acum cred c-ar trebui să-mi iau o garsonieră sau ceva. Cu minunatul look de boschetar experimentat, plec spre zona orașului cu apartamente și case de vânzare. În fine, mie îmi trebuie o casă moca, fiindcă nu mai am decât vreo câțiva bani în buzunar.

Mă plimb pe stradă și îmi sună telefonul. Stai.... L-am dat dracu' săptămâna trecută. Ăștia mă sunau de prea multe ori. Mă întorc și merg să văd care are telefonul la volumul maxim, de îi sună noaptea. Se aude de după o clădire. Mă duc acolo și.... Mvai, era Denis :)).

-Ești nebun?!?
-Da, după tine.
-Ce vrei de la mine? țip eu.
-Pe tine.

Aaa, a băut și el. Era mort de beat, nu mai judeca cu tot creierul. Ăla pe care nu-l are :)). Mă lipește de un zid și începe să mă pupe pe gât. Eu îi dau una între picioare și îl las pe jos, ghemuit. Fug cât pot de repede, cât mai departe. Începe să fugă și el după mine.

La un moment dat, mă împiedic și cad în genunchi. Îmi iese o înjurătură, și până să mă ridic, sunt prinsă de un Denis beat.

Scoate de nicăieri un cuțit. Eu iau de jos ce găsesc. Adică un băț ;-;.

-Ce dracu' vrei? Nu înțelegi că nu mă mai întorc?
-Maya, ascultă-mă...
-Nu! Zic și îi iau cuțitul din mână.

Îndrept cuțitul spre vena mea. Și îl înfing acolo. Apoi negru.

****

Tot ce-mi amintesc e că mi-am tăiat o venă. Mă uit prin jur, fără să mi se focalizeze imaginea. Aștept să mă liniștesc, ca să-mi dau seama unde sunt. Sunt în spital. Îl văd pe Denis lângă mine, plângând. Nu cred că știa că m-am trezit. Vorbea.

-Știu că nu mă auzi, dar..... Maya, te iubesc, n-am vrut să ți se întâmple asta... Țin mult la tine, fata aia era doar o curvă...
-Scuze, Denis, nu..... Nu pot să te iert.