Alone - Finalizată✔

27. E vreo farsă?

A trecut vreo lună de când Jenny s-a mutat de la noi. Oare să îi zic pe nume, sau ,,curva fără scrupule"? Nu știu, văd eu. Meh, măcar am șanse cu Denis acum :)).

În fine, ne trezim, ne facem rutina de dimineață, bla-bla. Muream toți 6 de plictiseală, deci am decis să campăm în pădure :)). Care 6? Păi eu, Alex, Denis, Carly, Ryan și Mark. Cei 6 fantastici, ce pot să zic :)).

Așa, deci ne pregăteam pentru marele Camping, până auzim pe cineva bătând la ușă. Credeam că era Mark, până o deschid.

Ok, la asta nu mă așteptam. În pragul ușii stătea un băiat înalt, foarte înalt. Munte :)). Avea ochii verzi, și părul brunet. Semăna la față cu tata. Stai, ce?

Se uită în ochii mei. Zâmbea până la urechi. Apoi mă ia în brațe. Avea un aer foarte familiar...

-Cine ești? îl întreb.

Nu îmi răspunde. Vine și Alex.

-Cine e prietenul tău? mă întreabă.
Tipul scoate o bucățică de hârtie. Era o poză. Veche. Foarte veche.

-Vai de mine! V-am găsit! zice el.

Și ne ia în brațe. Din nou. Recunosc, băiatul nu era urât. Avea gropițe :)). Mă uit la Alex. Frate, ce semănau! Zici că el era geamănul lui, nu eu.

-Cine ești? întrebăm eu și Alex în același timp.
-A, da! Să mă prezint. Eu sunt Zack. Voi sunteți Alex și Maya, nu?
-Maya și Alex. îl corectez eu.
-Bun, deci cum ziceam, sunt Zack și... Sunt, aparent, vărul vostru.
-Ce-ai zis, mă?!?! țip eu.
-Cum ai auzit.
-Nu te cred! zice Alex.
-Aparent, tata a avut un frate.... Pe tatăl vostru. Am avut și eu o soră geamănă, dar...

Și face o pauză. O lacrimă îi cade pe obraz. Mi se face milă. Rahat, eu și mila mea. Apare un străin la ușă și mie mi-e MILĂ ;-;.

-Nu trebuie să ne spui nimic dacă nu vrei... îi spun eu.

Mă ia în brațe.

-Eu nu te cred. spune Alex glacial.

Alex e un idiot jumătate. Adică serios, dacă el CHIAR e vărul nostru.

-Atunci facem un test ADN. spun, uitându-mă în gol.
-Faceți ce vreți, nu am nicio problemă. zice el.

Îmi dau ochii peste cap. Alex pleacă în casă, iar Zack și cu mine am mers spre spital. Locul ăla în care am plâns cel mai mult...

În spital, asistenta care a avut grijă de Alex mă vede și vine la mine.

-Cu ce vă pot ajuta? întreabă ea.
-Un test ADN, vă rugăm.

Ne-a luat probe de sânge amândurora. Frate, am uitat ce tare doare!

În fine, apoi i-am propus să ne plimbăm prin pădure, fiindcă compararea durează câteva ore.

Chiar am devenit prieteni foarte buni. Dacă era vărul meu sau nu, tot va sta la noi acasă. Îi conving eu pe ceilalți.

-Câți ani ai? îl întreb eu.
-Păi.... Am 21 de ani. Tu?
-Eu și Alex avem 19...
-Piticilor! zice și râdem amândoi.

Îi sună telefonul. A pus pe speaker. Erau de la spital.

-Bună ziua! Rezultatele testului sunt gata! zice asistenta.
-Acum venim, mulțumesc! spune și Zack și plecăm spre spital.