Alone - Finalizată✔

24. De ce.....?

-CE-AI ZIS?!?!?! urlu eu la Denis.
-A-a fugit..... Nu mai știm nimic de el de vreo săptămână... Maya? MAYA!

Apoi negru. M-am trezit acasă, la mine în pat.

-S-a trezit! o aud pe Carly.
-Maya! Cum te simți? mă întreabă și Jenny.

Mă uit prin cameră. Denis, Ryan și Mark se uitau speriați la mine.

-C-ce s-a întâmplat? zic eu.
-Ai leșinat....
-Mi-am dat și eu seama. Când a dispărut Alex?
-Eu zic să te odihnești și vorbim mai târziu despre asta...
-Când a dispărut Alex? întreb din nou, cu tonul puțin mai ridicat.
-Când a aflat că ai plecat... spune Denis.
-Și voi nu mi-ați zis ABSOLUT NIMIC??? țip eu.
-Credeam că se va întoarce el... Că nu e nimic grav...
-Nimic grav? NIMIC GRAV? A DISPĂRUT DE CÂTEVA SĂPTĂMÂNI ȘI LA VOI ASTA NU E NIMIC GRAV?!?!?!?

Țipam ca o nebună. Nu m-am crizat niciodată în halul ăsta. Mă simțeam groaznic..... Era numai vina mea...

Încep să plâng. Carly mă ia în brațe.

-Totul va fi bine... îmi zice.
-BA NU VA FI BINE!!!! ÎL VREAU PE ALEX ÎNAPOI! țip eu.
-Te lăsăm să te odihnești... Venim mai târziu..

N-am făcut altceva decât să plâng. M-am gândit să-l sun pe Alex, poate mai avea telefonul la el.

Sună. Îmi răspunde o doamnă. După voce, era în vârstă.

*convorbire telefonică*
-Alo? întreb eu.
-Bună ziua!
-Da, bună, aș dori să vorbesc cu fratele meu.
-Îmi pare rău, domnul a avut un accident de mașină. Este la spital.
*convorbire încheiată*

Am scăpat telefonul din mână. Încep să plâng și să dărâm toate lucrurile de pe rafturi.

Probabil s-a auzit cam tare, fiindcă Denis a venit imediat în cameră.

-Ce-i cu zgomotul? Ce s-a întâmplat?
-ALEX E LA SPITAL! A AVUT UN ACCIDENT! țip eu ca o nebună.

Mă ia de mână și mă târăște până la mașină.

Plecăm doar noi doi la spital. Intru în clădire ca o furtună, lăsându-l în urmă pe Denis. Caut salonul lui Alex peste tot, până găsesc asistenta care a răspuns la telefon, care mă duce la el.

-Îmi pare rău, doar rudele pot intra. îi zice asistenta lui Denis, când vrea și el să intre.

Intru înăuntru ca o apucată. Și îl văd. Era inconștient, conectat la o mulțime de aparate. Încep să plâng.

-A pierdut foarte mult sânge. spune asistenta.
-Îi pot dona eu! Cât îi trebuie? Un litru? Doi? Îi pot dona tot sângele, numai să se trezească!
-Bine. Vom programa o dată și...
-O dată? strâmb din nas. FRATELE MEU ARE NEVIOE ACUM, CE DRACU'?
-Doamnă, calmați-vă....
-NU MĂ CALMEZ! ÎMI IEI SÂNGE ACUM SAU MI-L IAU SINGURĂ!

Cred că am speriat-o, fiindcă a fugit după echipament.

Într-o oră, îmi luase un litru jumătate de sânge. Eram mai amețită decât atunci când eram beată.

Am stat acolo peste noapte. Și ziua următoare. Denis era obosit, dar măcar el a și dormit, nu ca mine.

Până la urmă, el a plecat acasă. Nu îl judec. Să stea și el cu iubia lui.

Eu am rămas la spital. Fără somn. Sau mâncare.