Alone - Finalizată✔

31. Mda, suuper ;-;

Au trecut 4 luni. Melody a născut cea mai drăguță fetiță din lume, pe Cindy. Uraaa, am o nepoțicăăă :)). Minunații amorezi s-au căsătorit acum 2 luni. Și acum.... VESTEA. ,,Deșteptul" meu frate, fiindcă n-am cum altcumva să-i spun, a găsit o casă în care să se mute. Toți 3. Și... Ce-am uitat? A, da... E în alt oraș ;-;.

Normal că atunci când ne-a zis că se mută în alt oraș, mâinile mele erau la gâtul lui în secunda 2.

Chiar dacă s-au mutat într-un oraș de LÂNGĂ noi, tot la 10 km mi se părea.

Adică pe bune, de ce naiba l-a mâncat în cur să aibă un mariaj? Dracu' știe.

În fine, chiar dacă m-am rugat de ei vreo 2 săptămâni să rămână, tot au zis că pleacă. Și.... Au plecat. Mda, mersi mult Alex ;-;.

Deci au trecut încă 2 săptămâni de când au plecat. Au zis că ne vizitează săptămânal. Au zis ;-;.

Ca să mă scoată din minunata stare în care eram, Denis decide să mergem cu toții la bâlci. Toți au decis de fapt, mai puțin eu. Ca de obicei ;-;.

În fine, la bâlci facem ca toate animalele existente eliberate de la Zoo, ne îmbătăm, fumăm, încercăm tooot ce era de încercat acolo :)).

La un moment dat simt telefonul cum îmi vibrează în buzunar. Mă uit cam amețită la număr, încercând să disting ceva. Reușesc să-mi focalizez puțin imaginea, și.... Ce să vezi, suna Alex ;-;.

Chiar dacă nu mă vedea nimeni, mi-am dat ochii peste cap, apoi m-am retras mai într-un colț, ca să răspund.

*convorbire telefonică*
-Da, ce vrei? îl întreb.
-V-voiam doar să văd ce faci. Ești bine?
-Da, altceva?
-Cum sunt ceilalți?
-Da.
-Ce-i, iar ai băut? mă întreabă.
-E treaba ta, ,,domnule cu familie"?
-Ha, ha, mor de râs. zice ironic.
-Bine, altceva?
-Nimic, se vede că nu pot vorbi cu tine când ești beată, pa.
-Pa.
*convorbire încheiată*

Sinceră să fiu, nu-mi păsa dacă s-a supărat sau nu pe mine. Mă durea fix în cot. La propriu, am căzut ieri și m-am julit :)).

Revenind, mă întorc la ceilalți, care își făceau de cap. Ryan și Carly practic și-o trăgeau cu hainele pe ei, Denis și Mark făceau scanderberg (nuj dacă așa se scrie), iar Zack stătea într-un colț și fuma ceva, cred.

Ce mi se năzare mie? Da, năzare :)). Să plec singură acasă. Pentru că da. La miezul nopții. Fiindcă de ce să NU fac asta?

Mă plimb pe străzile goale, trec pe lângă magazinele închise. Și mă gândesc la Alex. Și la faptul că mai am puțin și vomit lângă un tufiș :)).

Cu greu, încerc să mă sprijin de un stâlp. Din întuneric iese ceva..... Sau cineva. Era o siluetă neagră, mult mai înaltă ca mine. După haine, era băiat.

-Tu ești Maya? aud vocea lui groasă.
-Cine întreabă?

Nu puteam să disting nimic în întunericul ăla, mai puțin un rânjet...

Apoi negru.