UN DESTIN PRESCRIS LUNEI

Capitolul 3

Alexa povestește:
Mă trezesc și tot ce văd prima dată este un tavan alb ca precum laptele. Mă ridic în capul oaselor și văd o camera roz, toată camera era roz. Mie nici măcar nu îmi place rozul... Mă ridic din pat și văd pe mine o rochie lungă și roz.

Încep să țip tare la gândul că cineva m-a atins să mă schimbe, mă duc imediat  la dulap, tot dulapul era plin numai de rochii roz, mă duc spre ușă spre mirarea mea era descuiată, o deschid ușor și ies.

- Ăștia sunt proști cum să ții un prizonier într-o cameră cu ușa descuiată.

O iau ușor pe hol la fugă fără să fac zgomot și mă uit de ici colo să găsesc o cale de ieșire.
De odată mă lovesc de cineva cad  jos încerc să mă ridic repede și să fug dar mă prinde de braț mă trage la pieptul lui și văd un băiat blond cu ochi albaștri.

Încerc să scap de brațele sale însă el îmi strânge mai tare încheietura și mă duce înapoi în camera încerc să îl lovesc însă dintr-o dată totul se face negru și nu mai știu nimic.
Mă trezesc iar în același pat aceeași cameră, peste câteva minute  intră doi bodyguarzi și spun:
-Alpha vrea să te vadă!
-Eu nu merg nicăieri îmbrăcată așa. Unul aproape că pufnește de nervi și pleacă însă se întoarce și îmi dă o pereche de blugi și o bluză. Mă duc la baie încui ușa și ies în  câteva minute cu o pereche de blugi negri și o bluza roșie pe mine.
-Acum hai, Alpha vrea sa te vadă.
- Poate mâine, sunt prea obosită! Și unul mă ia pe sus, în câteva minute mă văd în fața unei uși mari din fier. Ușa se deschide ușor și vreau să o iau la fugă, însă bodyguarzi mă prind și mă târăsc în încăpere.
Sunt târâtă până în fața lor, cei doi bodyguarzi zic:
-Îngenunchează în fața lui Alpha.
-Întâi voi... cei doi se enervează unul vrea să mă ia pe sus, dar o voce îl oprește, nenorocitul ce m-a dus în cameră, devenise nervos și zice:
-Lăsați-o împace, să nu vă atingeți de ea.
Cei doi se îndepărtează iar Alpha cu un rânjet pe buze zice.
-Cum te cheamă micuțo?
-Cu tot respectul pe care nu îl am, de parcă nu a-ți știi, din moment ce ați intrat pe teritoriul Darkmoon și m-ați răpit.
-Bine Alexa, simte-te un oaspete nu un prizonier.
-Păi oaspetele vrea să plece.
-Asta nu se poate trebuie să ne ajuți să câștigam războiul.
- Tu crezi că o să îmi trădez haita? Niciodată!!
- Fie că vrei fi că nu. Alexander prezintă domnișoarei castelul. Se ridică agale îmi face semn să îl urmez ne plimbăm de ici colo în timp ce eu caut o ieșire.
-Nu te chinui să evadezi de aici nu vei putea, haide mergem spre sala de antrenamente.

Mergem 2 minute și ajungem într-o sală foarte mare.
-Aici se antrenează echipa 36, cea mai buna echipă. Zâmbetul citindu-i-se pe față și mândria.