UN DESTIN PRESCRIS LUNEI

Bătălia tată versus fiică

Alexa povestește

După o săptămână m-am atașat de Alexander și l-am acceptat ca sufletul meu pereche. Totul era minunat și frumos.

 Mă trezesc și văd în fața mea doi ochii albaștri Alexander mă ținea în brațe și îmi zice somnoros:
-Neața prințesă ai dormit bine?
-Neața iubitule, da... Nu apuc să termin ce am de zis că Alexander mă strânge mai tare și mă sărută.
-Asta e cea mai frumoasă zi pe care o pot avea.
-De ce? Ce e așa special?
-Pentru prima dată îmi zici "iubit". Chicotește el și mă sărută pe frunte, se aude un ciocănit la ușă,  Alexander nervos se ridică și iese din cameră, când se întoarce zice:
-Scumpo eu trebuie să plec mă voi întoarce cât pot de repede ai mare grijă de tine.
-Bine și tu să ai mare, mare grijă de tine cineva te iubește și nu aș suporta să pățești ceva.
-Și eu te iubesc scumpo.
Și pleacă cât de repede putu-se, se oprește în ușa se uita la mine eu sar în brațele lui și mă sărută apoi pleacă.
Merg în bucătărie unde o găsesc pe Anais:
-Neața Anais ce faci?
-Neața Alexa, bine tu ce faci?
-Eh bine, observ că nu sunt singura care a venit să ia înghețată ca să uite de toate așa-i?
-Asta e... Urăsc când pleacă la război. Spune ea și îmi dă o lingură. Hai ajută-mă să termin. Și începem amândouă să mâncăm înghețată.
Mergem amândouă spre camerele noastre, după ce ne-am petrecut aproape toată ziua împreună, brusc cad la pământ și am dureri. Anais mă ajută să mă ridic:
-Ce am pățit de am căzut brusc jos?
-Păi sufletele pereche sunt legate, când unul dintre aceștia pățește ceva celălalt partener are dureri. Cam așa ceva.
Și brusc cade și Anais jos o ajut să se ridice repede și mergem amândouă în  camera mea. Ne punem la somn după ce mai vorbim despre sufletele pereche. Dupa 4 ore ușa este trântită, intră Alexander și Marcus, sufletul pereche al Anaisei, amândoi erau răniți ne ridicăm repede și îi îngrijim, îi bandajăm după care Anais pleacă cu Marcus în camera lor ce se afla lângă a mea și a lui Alexander.
-Îmi pare rău că te fac să ai atâtea griji. Mă ierți?
-Vorbești numai prostii taci și dormi trebuie să te odihnești și... Nu apuc să termin că ne lăsăm duși de val în săruturi pasionale.
Dimineața când mă trezesc, hotărăsc să fac o plimbare prin palat în timp ce Alexander doarme. Merg peste tot și ajung la temnițe vreau să trec mai departe, dar se aude un râset cunoscut fac mici pași spre celula din care se aude râsetul. T-tata...dar ce caută aici?
-Neața trădătoare-o îmi zice el.
-Taci tu...tu....tu... Numai tu... Ești vinovat...
-Cu ce? Te-am crescut, te-am făcut să devii o fată cu inimă de piatră și tu mă răsplătești trădându-mă??
-Tu...Tu ai omorât-o pe mama.... Asta ai făcut.
-Deci ai aflat într-un final.
-Da, ești un monstru. Ce ai făcut cu sora mea Anais? Eu aveam o sora pe nume Anais aceasta a dispărut după moartea mamei.
-Nimic.
-Atunci unde e?
-Păi câte Anais cunoști tu??... Zice râzând.
-Nu, nu poate fi adevărat cum ai putut să îi faci asta?
-Colierul tău poate rezolva tot. Și râde ca un prost de parcă ar fi drogat.
Mă duc în camera mea și văd că Alexander s-a trezit.
-Neața scumpo.
-Neața iubitule.
-Iubito trebuie să vorbesc cu părinți așa că stai cu Ela până mă întorc eu.
-Bine. Mă pun în pat și rămân doar eu cu Ela aceasta îmi aduce un pahar cu apă, eu mă gândeam cum să îi spun lui Anais totul.
-Bea nu te simți prea bine, l-am adus de la bucătărie.
Iau păharul și beau după câteva secunde cad jos la pământ și totul se face negru.