M-am întâlnit cu Bianca în parc! Bianca:Bună! Eu:Bună! Bianca:Trebuie să îți spun ceva! Eu:Spune. Bianca: Eu in seara asta trebuie să mă mut la Constanța.Mama mea trebuie să plece într-o afacere cu mama ta. Eu:Stai ce?Mama mea lucrează cu mama ta? Bianca:Da!!Tu nu stiai? Eu:Nu!!Dar tu de unde știi? Bianca:Mi-a spus mama. Eu: Înseamnă că... Bianca: Mergem amândouă la Constanța... Eu:Ieeiii Bianca:Ma duc acasă să îmi fac bagajul. Eu: Și eu la fel.
Ajung acasa.Mama era la bucatarie. Eu: Mama de ce nu mi-ai spus că lucrezi cu mama Biancăi? Mama:Am vrut să îți spun dar eram mereu ocupată cu serviciul. Eu:Ok.Nu conteaza.Ma duc sa ma îmbrac și să îmi fac bagajul. Mama: Eu l-am făcut. Eu: Bine.
Dupa jumatate de ora am terminat și eu bagajul. M-am îmbracat așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Iar Bianca asa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am mers cu mașina mamei deoarece mama ei avea mașina la vopsit. Ne-am urcat în mașina și eu mi-am pus căștile pe cap. Drumul nu a fost chiar asa de lung dat fiind de faptul că noi stăteam în București iar Constanța era aproape. În final am ajuns . Am intrat într-un bloc.Apartamentul era foarte mare și foarte frumos mobilat.Fiecare avea camera sa.Dar eu si cu Bianca am decis să stam împreună în aceași camera deoarce eram foarte bune prietene dupa cum am mai spus. Lângă ușa mea era familia Munteanu.Prima oară m-am gandit ca sunt Vlad și Cristi.Dar nu avea cum.Credeam ca e o familie oarecare . Am despachetat și apoi eu si Bianca am ieșit puțin să cunoastem împrejurimile.
M-am îmbrăcat asa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Iar Bianca a rămas îmbrăcată cum era când am plecat. Am intrat într-un părculeț. Acolo erau multi copii.Bianca a fugit de lângă mine la un chioșc și eu dupa ea.Din greșeală m-am izbit de cineva și era să cad.Cand m-am uitat în sus,ghici cine era... Era chiar Cristi Munteanu. Eu: Scuze! Cristi:Eu imi cer scuze! Eu: Ești chiar Cristi Munteanu? Cristi:Da, eu sunt! Eu:Ohh doamne, cât doream să te cunosc! Cristi:Păi acum mă cunosti! Eu: Da! Cristi: Cum te numesti? Eu: Silvia. Cristi: Ce nume frumos ai. Eu: Multumesc(roșind) Am stat câteva secunde și ne-am uitat unul la altul.Au fost cele mai frumoase secunde din viața mea.In acel moment vine Bianca! Bianca: Silvia? Eu: Ce e? Bianca:Tu esti Cristi Munteanu? Cristi: Da!Eu sunt.Tu cum te numești? Bianca: Mă numesc Bianca. Cristi: Încântat! Bianca: Vlad e cu tine? 😂😂Abia astept sa il cunosc. Cristi: Nu! E acasă. Bianca: Păcat. Cristi:Eu trebuie să plec. Ma asteapta mama. Eu: Și noi trebuie să plecam. Cristi: Va conduc acasă? Eu: Da.Daca vrei!
