A doua zi de dimineață mă trezesc supărată și încă gândindu-mă la discuția mea de ieri cu Diana...Nu pot sa cred ca încă îl iubesc pe Cristi!Chiar și după ce mi-a făcut...
Eu:Neața!
Diana:Neața!
Eu:Ce faci aici?
Diana:Un ceai!Vrei și tu?
Eu:Eu vreau o cafea.Nu am mai băut de mult una...
Diana:Dar nu ai voie sa bei cafea...
Eu:Offf...Atunci vreau și eu un ceai!
Diana:Acum îți fac!Menta sau fructe de pădure?
Eu:Fructe de pădure!
Diana:Ok!Auzi...ce ai?
Eu:Ce am?
Diana:Nu știu...Ești supărată...
Eu:Cum altcumva sa fiu?
Diana:Pai am crezut ca discuția de ieri îți va schimba părerea!
Eu:Tocmai...Sunt supărată din cauza discuției de ieri!
Diana:De ce?
Eu:....
Diana:Spune,de ce?
Eu:Încă îl iubesc pe Cristi!
Diana:Și de ce nu ii spui?
Eu:Nu știu cum sa o fac!
Diana:Offf...Du-te și vorbește cu el.
Eu:Nu acum!
Diana:Atunci când?
Eu:Când v-a veni el sa vorbească cu mine!
Diana:Doamneee...Greu e cu tine!
Eu:Ma duc în camera!spun eu luând borcanul de Nutella din frigider și o linguriță din sertar.
Diana:Nu mai mânca prostiile alea!
Eu:Mănânc ce vreau!
Urc scările și intru în camera așezându-mă pe pat...Acum e cel mai bun moment să dau frâu liber lacrimilor deoarece Cristi nu este acasă...A plecat cu Dragoș la cumpărături.
Urc în vârful patului lângă ursul mare de pluş primit de Cristi,mâncând din borcanul de Nutella și plângând.
Mi-e atât de dor de Cristi...Chiar dacă au trecut 3 zile de la incident,mi-e atât dor sa îl strâng în brațe,să îl sărut...Sa ii simt parfumul!Tot ce fac ma duce cu gândul la el...A trecut deja o ora de când plâng încontinuu și am fața foarte roșie și umflata...Deodată se aude ușa deschizându-se...Era Cristi...
Cristi:Ce faci aici?
Eu:.....
Cristi:Silvia!Te-am întrebat ceva?
Eu:Nimic!spun stand cu capul spre geam ca sa nu ma vadă ca plâng.
Cristi:Plangi?
Eu:Nu!spun nevrând sa mi se simtă în voce ca plâng dar el și-a dat seama.
Cristi:Ce ai?spune venind la mine și ridicându-mă în șezut.
Eu:Nimic!
Cristi:Cum nimic?Nu vezi ce față umflata ai?
Eu:Nimic!Nu am nimic!
Cristi:Silvia,spune-mi imediat ce ai și de ce plângi!Știi ca nu îmi place sa te vad asa...
Eu:Când erai cu aia în baie nu te-ai gândit...
Cristi:Offf.Eram beat!Tu crezi ca știam ce fac?
Eu:Nu știu...spun eu calm încă plângând.
Cristi:Uită-te la mine!Știi ca eu doar pe tine te iubesc,nu?Nu mai iubesc pe nimeni asa cum te iubesc pe tine!Ești singura din viata mea!Am făcut o mare prostie!Am fost un prost!Eram beat!Fii sigura ca dacă nu ma îmbătam,nu făceam asa ceva nici în ruptul capului!Ma înțelegi?
Eu:Da...
Cristi:Atunci?
Eu:Cristi eu...
Cristi:Știu...nu vrei sa ma mai vezi în viata ta,vrei sa divorțezi de mine...vrei sa ma lași singur.Si accept pedeapsa asta!Pentru ce ți-am făcut ție...merit orice...Tu esti perfectă si nu meriți asta!
Eu:Cristi eu...
Atât spun deoarece lacrimile nu îmi dau voie mai mult.
Cristi:Știu...Vrei sa te las împace,sa nu te mai presez!
Eu:Nu!tip eu.Cristi eu...
Cristi:Tu ce?
Eu:Eu te iubesc!Nu as putea niciodată sa te las!Te iubesc prea mult!Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni altcineva!Am trait atatea impreuna!Nu vreau ca ce avem noi pana acum sa se destrame!Nu pot sa te tin departe de fata noastra si de mine!Nu pot suporta gândul ca tu nu o sa mai fii lângă mine!Eu ți-am spus ce simt...Și asta înseamnă că te iert!Dacă tu vrei sa stam despărțiți unul de altul,voi accepta alegerea ta!
Cristi:Și eu te iubesc!Și nu as suporta sa stau fără tine!Și dacă tu crezi ca am sa te las vreodată sau ca o sa ne despărțim...ești prostuță!
Eu:....
Cristi:Deci?Suntem bine?
Eu:Da!Suntem mai mult decât bine!
Cristi:Acum nu mai plânge ca te bat!spune stergandu-mi lacrimile de pe față.
Eu încep a rade.
Dintr-odata vine Diana...
Diana:Vad ca porumbeii s-au împăcat!spune ea gâfâind.
Eu:Da!
Diana:Bun!Acum avem alta problema...
Eu:Ce problema?
Diana:Bianca................Hei lume!Uitați și capitolul mult așteptat.Imi pare rău că nu pot posta mai des dar v-am zis cum sta treaba!
Va pupacesc!
P.S:Scuzați greșelile gramaticale!
CITEȘTI
Iubire la limita infinitului
أدب الهواةAceastă poveste este un pamflet și trebuie tratată ca atare!