Iubire la limita infinitului

Întrebări fără răspuns

Mi-am dat seama că fata aia mi se părea cunoscută...Dar tot nu îmi aduc aminte de ea.Mă enervează ca nu pot sa îmi aduc aminte de persoanele care se presupun a fi soția mea și fiica mea.Am o fiica?Oare e frumoasa?Seamănă cu mine?Are parul creț?Are ochii căprui?Toate aceste întrebări îmi aleargă prin minte iar eu nu pot sa răspund.Intrebări fără răspuns.
Silvia povestește...
Diana:O să găsim o soluție!
Eu:Ce soluție?Spune-mi și mie ce soluție să mai găsesc?Asta a fost singura soluție pe care am avut-o!Nici măcar nu m-a lăsat sa îi arat certificatele.spun plângând.Singura soluție este sa îl uit definitiv!
Diana:O sa îl uiți??
Eu:Poate ca asa e mai bine...
Diana:O să ștergi cu buretele tot ce a fost intre voi și o să uiți toți anii în care ți-a fost alături doar pentru o amărâtă de amnezie?
Eu:Nu e o amărâtă de amnezie!Nu își mai aduce aminte de mine.Nu știe cine sunt!Înțelegi?Poate nu își va mai aduce aminte niciodată.
Diana:Nu ai auzit ce a spus doctorul?A spus și el ca o sa își aducă aminte.Va dura ceva timp dar își va aduce aminte.Nu e o amnezie definitivă!E temporară.Cu timpul își va aduce aminte.
Eu:Nu știu ce sa mai zic...spun plângând și Diana mă strânge în brațe.
Diana:O să fie bine...
Eu:Promiți?
Diana:Promit.Ia stai...Vlad!
Eu:Ce?Unde?Unde e Vlad?
Diana:Nicăieri!
Eu:Atunci de ce i-ai spus numele?
Diana:Vlad.El e soluția noastră.O să îl sunăm și o să-i povestim totul.Il rugăm să vină aici și sa stea de vorbă cu Cristi.Poate aşa își va aduce aminte!
Eu:Dar e în Franța...
Diana:Nu vine el aici pentru fratele lui?
Eu:Nu știu!
Diana:Sigur vine!
Eu:Să îl sunăm!
Diana:Stai!Mergem acasă pentru ca aici e prea cald și o sa facem insolație.
Eu:Îl sunăm acasă?
Diana:Da.
--------------------------
Mă descalț de teniși,la fel și Diana și mergem în bucătărie.
Diana:Dă-i bătăi!
Eu:Ce?
Diana:Sună-l!
Eu:Ok.
Diana:Să dai pe difuzor ca să aud și eu.
Eu:Bine.
Convorbire telefonică...
Eu:Alo?
Vlad:Alo!Scufi,ce faci?spune vesel.
Eu:Uite,pe acasă.Tu ce faci?
Vlad:La muncă.
Eu:Scuze că te-am deranjat.
Vlad:Nu m-ai deranjat!
Eu:Ok...Bianca?Cristian?Ce fac?
Vlad:Cristian e la grădiniță și Bianca e pe acasă.Cred că doarme.spune râzând.
Eu:Asta e Bianca pe care o știu!spun râzând iar Diana se uită urât la mine.
Vlad:Ceilalți?Ce fac?
Eu:Pai...fiecare face cate ceva!
Vlad:Valentin?
Eu:E prin oraș la cumpărături.
Vlad:Copiii?
Eu:Rareș și Maia sunt la grădiniță.
Vlad:Am văzut pozele cu Maia pe care mi le-ai trimis!Ce mare a crescut!Diana ce face?
Eu:Diana e lângă mine.
Vlad:Ești pe speaker?
Eu:Da.
Diana:Ce faci mă,petardă?
Vlad:Ooo...Bine,pinguinule!Tu ce faci?
Diana:Ascuț toporul.
Vlad:Aloeu!Dar pentru ce?
Diana:Să ți-l dau ție în frunte dacă îmi mai zici pinguin.
Vlad:.......nu spune nimic și rade.
Diana:Nu mai rade.
Vlad:Ok,ok.Fratimiu ce face?
Eu:Despre asta te-am sunat sa vorbim.
Vlad:Ce a mai făcut ăsta iar?spune râzând.
Eu:Nu râde.Nu e de râs.
Vlad:Ce s-a întâmplat?
Eu:Cristi...
Vlad:Ce e cu Cristi?Ce s-a întâmplat?
Eu:A avut un accident de mașină.
Vlad:E bine?
Eu:Da.Lasa-ma sa termin.In acel accident s-a lovit la cap și acum are amnezie temporara.Nu mai cunoaște pe nimeni.Nu își mai aduce aminte nimic din ultimii 6 ani.
Vlad:Doamne...
Eu:Te-am sunat să te întreb dacă vrei sa vii sa vorbești puțin cu el...Poate își va aduce aminte dacă te va vedea.
Vlad:Vin cu primul avion.
Eu:Bine.Ma suni ca sa știu și eu.
Vlad:Bine.Ținem legătura.
Eu:Ok.
Vlad:Vorbim.Va iubesc.Pa!
Eu:Și noi!Pa!
Convorbire încheiată...
După 2 zile...
Vlad:În spitalul ăsta este?
Eu:Da...
Vlad:Nu mai plânge.Să mergem.
Eu:Ok.
Am intrat pe ușa spitalului lângă Diana,Valentin și Vlad.
Am mers la salonul lui și Vlad a vrut sa intre.
Eu:Auzi...Fără întrebări bruște.
Vlad:Bine.
Intram în salon iar Cristi era pe telefon.
Cristi:Frate!
Vlad:Frățioare!spune luându-l în brațe.
Cristi:Ce mai faci?De ce nu ai venit la mine?
Vlad:Am fost în Franța.
Cristi:Ce ai făcut acolo?Te-a lăsat tata?
Vlad:M-am mutat acolo cu soția și copilul meu.
Cristi:Soție?Copil?Ai de astea?
Vlad:Da.Şi tu ai.
Cristi:Începi și tu?
Vlad:Eu continui.Încearcă să îți aduci aminte ceva...Orice...Când am fost la munte,când am fost în Antarctica,la revelion,Crăciunul,nunta ta...
Atunci mi s-au...................

Hei,scumpii mei.Încep prin a vă ura Paște Fericit,multă sănătate și multă bucurie alături de cei dragi.Îmi pare enorm de rău că am lipsit atât.A fost Paştele și am avut foarte multa treabă.Daca nu erau aşa de multe treburi,postam.Dar chiar nu am putut.Sper să mă înțelegeți și sa nu va supărați.
Va iubesc.
P.S:Capitolul necesită corectare!