Cristi:Iubire,trebuie sa ne culcam!
Eu:De ce?
Cristi:E tarziu,ești obosita...
Eu:Bine.
Cristi m-a luat în brate și aşa am adormit amândoi.
Dimineața eu m-am trezit înaintea lui Cristi.Am coborât jos sa pregătesc micul dejun.Ma tot gândeam la discuția de ieri cu mama.Întâmplător,cineva suna la ușă.
Eu:Cine o fi la ora asta?
Ma duc sa deschid și...
Eu:Ce cauți aici?
Mama:Am venit sa te vad!
Eu:Lasă-mă împace!
Mama:Vreau sa îmi cer iertare pentru tot scump-o!
Eu:Acum vii sa îți ceri iertare?
Mama:Da!Îmi pare foarte rău pentru tot ce ți-am zis!
Eu:Trebuia sa îți pară rău atunci când m-ai înjosit...
Mama:Îmi pare sincer rău!Te rog iartă-mă!Nu știu ce m-a apucat.Incercam sa te protejez!
Eu:Asa sa ma protejezi?
Mama:Te rog scump-o,iartă-mă!
Eu:Te iert mama!Normal ca te iert.
Mama:Doamne ce bine îmi pare că m-ai iertat.Te iubesc scumpa mea fetiță!
Eu:Si eu,mama!
Cristi:Ce se întâmplă aici?Iar ați venit sa o supărați pe Silvia?
Mama:Nu!Am venit sa îmi cer scuze...Îmi pare foarte rău!
Cristi:Nu e nimic.E normal sa reacționați asa!E fiica dumneavoastră.
Eu:Asa este!
Cristi:Iubire eu ma duc sa fac un duş și revin după.
Eu:Bine.Mama eu ma duc sa ma schimb.Revin imediat.
Mama:Bine scump-o.Pana atunci fac un ceai bun sa bem.
Eu:Bineee!
Mama povesteste:
Ce bine!Pot sa îmi pun planul în acțiune!
Eu povestesc:
Eu:Gata mama!Am venit!
Mama:Bine.E gata ceaiul.
Eu:Bine!Hai sa bem!
Mama:Bine!
Eu:Mamă ce ai pus...
Nu apuc bine sa spun tot ca ochii mi s-au înnegrit și am căzut cu capul pe masa...
Mama povesteste:
Planul meu merge perfect.
Am luat-o în brațe și am pus-o într-o mașină.
Eu povestesc:
Dupa aproape 2 ore,m-am trezit.Eram într-o dubă...
În față se auzeau voci...Era mama și cu încă cineva.Deodata mașina s-a oprit.Eram în fata unui spital.Nu pot sa cred.Mama m-a adus aici ca sa fac avort.M-am uitat pe geam,am luat repede telefonul și i-am trimis mesaj lui Cristi:
Te rog salveaza-ma!Uite aici adresa unde sa vii*************.
Salveaza-ne pe amandoi!Mama vrea sa fac avort!
Deodată s-a deschis ușa la dubă.
Mama:Ia uite cine s-a trezit.
Eu:Te urăsc!Nu vreau sa te mai vad în viata mea.
Mama:Eu fac ce e mai bun pentru tine.
Eu:Tu îmi distrugi viața!Nu copilul!
Mama:Îmi pare rău scump-o!Asta e situația!
Eu:Tu nu te poți numi mama!
Mama:Hai gata.Sa mergem!
Eu:Nu merg nicaieri cu tine!
Mama:Ba o sa mergi!Fie ca vrei,fie ca nu!
Mama m-a luat cu forța și m-a dus în spital.
Eram pe masa de operație...Deodată se aude ușa trântind...
Cristi:Scumpa mea,esti bine?Vor plăti pentru tot ce au făcut. Îți promit.
Eu:Am crezut ca m-ai lăsat singura!
Cristi:Cum sa te las singura iubirea mea?Hai sa plecam de aici.
Eu:Bine.
Am scăpat cu bine din spital fără sa fim văzuți de nimeni.Am ajuns acasă...
Eu:Doamne ce proasta sunt!Cum am putut sa o cred?
Cristi:De acum asta e...Important e ca tu și bebe sunteți bine!
Eu:Da!
Cristi:Trebuie sa mănânci!
Eu:Nu îmi este foame!
Cristi:Ba o sa mănânci!
Eu:Bine!
Când m-am ridicat de la masa ca sa îmi pun sa mănânc,am leșinat și am căzut jos.
Cristi povesteste:
Eu:Silvia,Silvia trezește-te te rog.
Te rog trezește-te!Nu ma lăsa singur te rog...Nu se poate asa ceva...Te rog!!!
Am sunat salvarea si au ajuns imediat.
Speram ca data trecuta sa fi fost ultima oara când o vad cu masca de oxigen la gura.
Eu:E bine?Își va reveni?
Asistenta:A luat o doza mare de somnifere...Ea își va reveni.Insa copilul,nu știm dacă va supraviețui...
Cristi:Nu...Va rog nu îmi spuneți asta!Eu știu ca își va reveni și ea și copilul.Am încredere în ea.
Asistenta:Vom face tot posibilul sa se facă bine amândoi!
După ce am ajuns la spital,am rămas pe sală gândindu-mă doar la Silvia și la copil!
Bianca:Am ajuns cat am putut de repede.Ce a zis doctorul?
Cristi:Nu am vorbit cu doctorul,ci cu asistenta...
Vlad:Si ce ți-a zis?
Cristi:A zis ca ea sigur se va reface...
Bianca:Uff,ce bine!
Cristi:Însă copilul...
Bianca&Vlad&Raul:Ce e cu copilul?
Cristi:Sunt puține șanse ca el sa supraviețuiască...
Bianca: Ohh doamne!De ce ni se întâmplă noua toate astea?
Eu încep a plânge...
Vlad:Calmează-te!Vei vedea ca Dumnezeu ne va ajuta!
Cristi:....
Iese doctorul.
Doctorul:Bună ziua.
Noi:Bună ziua.
Cristi:Cum e?
Doctorul: Din fericire nu a pățit nimic grav...Însă...
Cristi:Însă ce?
Doctorul:Îmi pare rău...
Cristi:Nu...va rog sa nu spuneți ceea ce cred eu...
Doctorul:Îmi pare rău dar,da!Silvia a pierdut sarcina!
Cristi:Nuuu!
Doctorul:Îmi pare rău!
Cristi:E doar din cauza ei!spun și încep a plânge.
Bianca:Trebuie sa vorbesc eu cu mama Silviei.
Cristi:Va plăti pentru tot ce a făcut!Silvia știe?
Doctorul:Da.Dar nu se simte prea bine.
Cristi:Putem intra la ea?
Doctorul:Bineînțeles!Poate își va reveni cu putina consolare.
Am intrat în salon.Ea era cu fața spre geam,cu mana pe burta și plângea.
Cristi:Iubit-o,îmi pare rău!
Silvia:Am pierdut tot!
Cristi:Nu spune asta!Ne ai pe noi!
Silvia:Nu mai am nimic.
Cristi:Iubit-o noi vom fi mereu lângă tine.
Silvia:Nu mai am pentru ce trăi.Vreau sa mor!
Cristi:Iubit-o nu..........Vreți continuarea?Dați un vot dacă va place și dacă vreți sa aflați ce se întâmplă în continuare.
Va pup!❤
CITEȘTI
Iubire la limita infinitului
FanficAceastă poveste este un pamflet și trebuie tratată ca atare!