Iubire la limita infinitului

Amintiri din tot ce înseamnă "ea"...

În timp ce citiți,ascultați melodia de la media 👆

Valentin:Noi...trebuie sa îți spunem ceva...
Silvia:Spune-ți!
Valentin:Eu îți voi dona ficatul...
Silvia:Poftim??Doamne...Îți mulțumesc enorm de mult!spune îmbrățișându-l strâns.
Valentin:În urma analizelor pentru a vedea dacă suntem compatibili,a mai rezultat ceva...
Silvia:Ce?
Valentin:Ca noi doi,suntem frați!
Silvia:Ce???
Valentin:Nici nouă nu ne-a venit sa credem când am auzit...
Silvia:Frați?Cum de nu mi-a spus mama ca am un frate?
Valentin:O fi având un motiv pentru care ne-a ascuns asta...
Silvia:Te pot lua în brațe,te rog,frate?
Valentin:Ești sora mea mai mică...Normal că poți să mă iei în brațe!spune îmbrățișând-o.
După o oră...
După o ora,eu şi Cristi stăm și plângem în fața ușii unde are loc operația...Vlad a plecat să stea cu copiii...Doctorul ne-a spus ca Valentin va trai,dar nu se știe dacă o va putea salva și pe Silvia...Cum să nu o poată salva?Trebuie sa o salveze...nu pentru ca are ea nevoie...ci pentru ca avem noi toți nevoie de ea.Sincer,nu mi-am imaginat vreodată cum ar fi viața mea fără ea...Și nici nu vreau asta...Mi-a fost alături mereu.Nu o pot lăsa să plece aşa de ușor...Nu pot.A fost totul când nu aveam nimic.Țin minte toate bătăile cu zăpadă atunci când veneam de la școală,țin minte cum stăteam cu capul în poala ei iar ea se juca în parul meu sau mă pupa pe frunte și pe obraz...Țin minte că m-am certat cu ea din cauza unei fete...Și după multe luni în care nu am vorbit deloc,ea mi-a dat mesaj să ne împăcăm...Țin minte că a plâns de multe ori din cauza mea...Mi-a spus ca sunt prima persoana din viata ei după care a plâns atât de mult...Și,oh,doamne...mi-a atins inima când mi-a spus ca sunt o persoana pentru care chiar merită să plângi.Cum pot sa o las acum după tot ce am trăit?Nici măcar nu mai țin minte cum am devenit ca doua surori!Nici măcar nu contează...Pentru mine,tot ce contează e persoana ei și amintirile cu ea...Amintirile cu fățuca ei când se supăra,cu gropița ei atunci când râdea,cu ochii ei căprui care erau un motiv de cearta mai mereu deoarece spunea că nu îi plac,cu frazele care conțineau litera "R" și eu tot o puneam sa le repete deoarece era rârâită,cu tot ce înseamnă ea...Dacă mi-a spus ca ma iubește pentru ultima oara?
Cristi povestește...
Acum mi-am dat seama cat de importanta e ea pentru mine...Acum...Fix acum...Când sunt șanse de 99% ca ea sa nu mai fie...Ce o să fac singur?Cum o să mă descurc?Trebuie sa trăiască...Viata mea fără ea va fi un calvar...Asta nu se poate numi viață.Eu nu exist fără ea!Nu sunt om...Nu pot să ma comport ca unul.Nu suport gândul ca ea să nu mai fie...Îmi va fi foarte dor de ea...Îmi va fi dor de certurile pe telecomandă,îmi va fi dor de bătăile cu făină,îmi va fi dor de modul în care se juca cu părul meu și mă făcea să adorm,îmi va fi dor de atingerile senzuale,îmi va fi dor de toate săruturile în ploaie...Nu știu ce sa mai spun,ce sa mai fac...Îmi vine să mă arunc de la etajul ăsta nenorocit!Dar nu pot...Trebuie sa ma gândesc la copii.Voi fi pierdut fără ea...Voi fi distrus...Voi fi doar o fantomă a unui om ce odată a fost fericit.Ea e tot ce mă ține pe lumea asta...Doar pentru ea și pentru copii trăiesc...Nu vreau să o pierd...Acum arăt ca un copil mic ce s-a pierdut de mama sa...Nu e corect!Viața nu-i corectă!E foarte dureros tot ceea ce se întâmplă...
Stau cu Diana pe salonul ăsta,îmbrățișați și plângând unul pe umărul altuia...Nici ei nu îi este ușor...Se vede asta pe fața ei atât de clar...Are fața umflată și cearcăne foarte vizibile...Îi e ca o soră...Au fost împreună de mici...Acum vine soarta să le despartă...Nu e chiar ușor...Suntem foarte afectați de toată situația asta...
M-am pierdut printre gânduri și nu am realizat că a venit doctorul...
Doctorul:Situația nu e deloc bună...Îmi pare foarte rău...................