Iubire la limita infinitului

K-boom!

Deodată am simțit o durere în abdomen...
Eu:Mă doare burta...spun abia ținându-mă de Diana.
Diana:Scumpo,ești bine?
Eu:Nu!Ma doare foarte tare burta...
Deodată simt cum un lichid cald mi se scurge pe picioare dar nu am luat în seama...Credeam ca e doar în mintea mea...
Cristi:Iubito,cum te simți?spune ținându-mă de talie.
Eu:Rau!Am niște dureri îngrozitoare!
Cristi:Ăăm,iubito,ai făcut pe tine?
Eu:Ce?!spun uitându-mă la pantalonii meu uzi.
Diana:Mergem repede la spital!
Cristi:De ce?
Diana:I s-a rupt apa!!!
Cristi:Acum mergem!
Intram repede în mașină și pornim.
Eu:Nu.Mai.Pot...Ma doare foarte rău!
Diana:Respira draga mea!Respira!
Eu:Respir!
Diana:Cristi,mergi mai repede!
Cristi:Merg cat de repede pot!
Diana:O să o sun pe Bianca sa ii spun ca nu venim acasă.
Convorbire telefonică...
Bianca:Alo?
Diana:Alo?În seara asta nu venim acasă!
Bianca:De ce?Ce s-a întâmplat?spune speriata.
Diana:Silvia...
Bianca:Ce e cu Silvia?Spune-mi ce s-a întâmplat!Nu ma mai tine în suspans.
Diana:I s-a rupt apa!
Bianca:Ce?!Acum?
Diana:Da!Mergem la spital!
Bianca:Vin și eu acum!
Diana:Nu.Nu poți!
Bianca:Ba da!
Diana:Fato,de-abia ai născut și tu vrei sa ieși asa din casa?
Bianca:Nu contează!
Diana:Copilul cu cine îl lași?
Bianca:Cu Vlad!
Diana:Și dacă ii este foame?
Bianca:Nu stau mult!
Diana:Ok.Te așteptăm!
Bianca:Bine.Pa!
Diana:Pa!
Convorbire încheiată...
Diana:Am vorbit cu Bianca și a spus ca vine și ea imediat.
Eu:Nu poate veni în starea în care e...spun respirând greu.
Diana:A spus ca se simte bine!
Eu:Ok.spun gâfâind de parca as fi alergat 10 kilometri.
Bianca povestește...
Eu:Vlad,eu trebuie sa ma duc la spital?
Vlad:De ce?Ce ai pățit?
Eu:Eu...nimic!
Vlad:Atunci de ce te duci?
Eu:Silvia...
Vlad:Ce a pățit?
Eu:I s-a rupt apa!
Vlad:Pe bune?
Bianca:Da!
Vlad:Atunci du-te la ea!
Bianca:Ma duc!
Vlad:Ai grija,iubito!
Bianca:Bine.Te iubesc!Ai grijă de Cristian!
Vlad:Am!Și eu te iubesc.Pa!
Bianca:Pa!
Cristi povestește...
Am ajuns la spital imediat.
Eu:Avem nevoie de o targa pentru o femeie care e pe cale sa nască!țip eu.
În câteva secunde apar doi asistenți cu o targa,punând-o pe Silvia pe ea.
Mă ținea strâns de mână.Cred ca ii era foarte frica.
Silvia:Cristi...
Eu:Sunt aici,iubito!
Silvia:Cristi...mi-e frică!spune ea trăgând greu aer în piept.
Eu:Nu îți fie frică!Vei fi o mama excelenta!spun încercând sa o încurajez.
Mă ținea strâns de mana și nu voia nicidecum să îmi de-a drumul.Dar în final mi-a dat drumul la mana și mi-a șoptit încet:"Te iubesc,iubitule!"
Am rămas pe sala cu Diana,amândoi așteptând.In următoarele minute,apare și Bianca.
Bianca:Unde e?
Diana:A intrat!spune și arata cu mana spre ușă.
Bianca:Aha...
Diana:Tu de ce nu ai rămas acasă?
Bianca:Nu puteam sa o las singura!
Diana:Eram eu aici!Era Cristi!Nu era singura!
Bianca:Am vrut sa vin și eu!
Diana:Știu ca nu ne-am înțeles bine în ultima perioada,dar măcar de dragul ei sa nu ne certam azi!Bine?
Bianca:Ok.spune ea.
Diana:Tu de ce nu mai zici nimic?ma întreabă ea.
Eu:Ce sa zic?
Diana:Ceva.Nu știu!
Eu:Nu prea am ce sa spun.
Diana:Te simți bine?
Eu:Nu prea...
Diana:Ce s-a întâmplat?
Eu:Mi-e frică!
Diana:De ce sa îți fie frica?
Eu:Daca o doare?
Diana:Doamne!Nu e normal sa o doară?
Eu:Ba da.Dar eu nu suport sa o doară ceva.E prea firava...prea...
Diana:Va fi bine!
Eu:Crezi?
Diana:Sunt sigura!E puternica!
Eu:Nu e...Ea arata ca e puternica dar defapt e foarte firava...Parca ma simt vinovat!
Diana:De ce?
Eu:Ca a devenit mama de la vârsta asta în loc sa își trăiască copilăria și adolescența.
Diana:Eu o vad foarte fericita lângă tine și ca aveți un copil împreună.Ea chiar se bucură de chestiile astea!
Eu:Posibil...
Diana:Hai,gata!Nu mai fi supărat!
Eu:Ok!
Doctorul:Soțul?spune uitându-se la mine.
Eu:Da!Cum se simte?
Doctorul:Bine!
Eu:Fetita?
Doctorul:Felicitări!Aveți o fetita perfect sănătoasă!
Eu încep sa plâng și ma pun în genunchi pe sala.
Eu:Putem intra la ea?
Doctorul:Desigur!
Eu:Mulțumesc!
Intru încet pe ușă și o văd pe ea...Pe iubita mea soție ținând în brațe o minune.MINUNEA MEA!MINUNILE MELE...

Hei lume!Uitați și capitolul pe care l-ați așteptat atât de mult timp.Imi pare rau ca este asa de scurt dar nu ma simt prea bine.Si ca sa nu va suparati,l-am scris chiar daca nu ma simt bine.Că până la urma,ce nu fac eu pentru voi?Deci efectiv ador capitolul ăsta.Nu știu de ce,dar îl ador!Sper din suflet să vă placă si vouă,și dacă v-a fi asa,va rog sa lăsați un mic comentariu frumos la acest capitol.M-ar încuraja tare mult!Va pup și va iubesc.
P.S:Capitolul necesita corectare!